Persistă din ce în ce mai insistent zvonul conform căruia Nicușor Dan ar fi făcut de mai multe ori tentativa de a demisiona din funcția de Primar General. Pe motiv că îl depășește. Că pur și simplu nu poate conduce Bucureștiul.

Acest zvon coexistă cu un altul. Și anume că cineva îi tot rupe acestuia demisiile scrise. Și că acest lucru s-ar fi întâmplat de patru-cinci ori. Scenariul de mai sus este susținut puternic de avocatul Laura Vicol. O persoană care până acum nu a lansat pe piață fonfleuri. Din acest motiv, sunt silit să o iau în serios.

Până și ultimul fan din București sau de aiurea al lui Nicușor Dan a înțeles câteva lucruri simple. Primul este că personajul, atunci când s-a lansat în campania electorală, susținut fiind în forță de Ludovic Orban, care controla Partidul Național Liberal, le-a promis bucureștenilor o seamă întreagă de lucruri. Și nu a realizat nici măcar unul dintre acestea. Pur și simplu s-a dovedit incapabil să-și atingă obiectivele. Un Primar General al Capitalei poate înțelege oricine că este silit să negocieze zilnic cu consilierii, care reprezintă interesele diferitelor partide, dar care mai ales își promovează propriile interese.

Există din această perspectivă agende personale mai puternice decât agendele cetățenilor care te-au făcut consilier și, de asemenea, agende transpartinice, mai puternice decât cele ale partidelor care te-au pus pe listă. Această negociere nu este deloc ușoară. Presupune voință, perseverență, inteligență, dinamism și mai ales persuasiune.

Niciuna dintre aceste calități nu-i sunt caracteristice lui Nicușor Dan. Primarul, pe care o parte dintre bucureșteni l-au ales, pe care serviciile l-au promovat, iar PNL l-a susținut, este un personaj tarat de foarte multe complexe, adept al unui joc netransparent, individualist și total opus fișei psihologice a unui politician, indiferent din ce formațiune ar face acesta parte. Și, în plus, este și prizonierul unei mini-camarile, plasată în afara oricărui partid și înșurubată unor jocuri de interese opuse intereselor cetățeanului.

Nicușor Dan a reușit într-un interval scurt de timp să-și facă mai mulți dușmani și să-și creeze mai multe adversități decât oricare alt Primar General a Capitalei din istoria recentă. Și, în plus, neavând niciun fel de calități manageriale, a așezat Primăria Generală pe butuci. Practic, mecanismele acestui aparat, care nu sunt extrem de complicate, dar nici nu sunt simple deloc, s-au blocat. Consecințele le văd bucureștenii. Rata de nemulțumire a acestora este uriașă. Această povară poate zdrobi orice om. Și de ce nu l-ar zdrobi pe Nicușor Dan?

Dacă acesta și-a scris demisia, o dată sau de mai multe ori, înseamnă că a înțeles că locul lui nu este în jilțul de Primar General. Că povara acestei funcții este prea mare. Că este depășit de responsabilitățile pe care le are în funcția îndredințată. Și că trebuie să se retragă, atâta timp cât nu este prea târziu. Că ar mai fi timp să facă acest lucru cât de cât cu demnitate, eventual aruncând vina pe sistemul ticăloșit. Până aici totul este firesc. Se mai întâmplă. S-a întâmplat chiar și la case mai mari.

Faptul neobișnuit apare însă în cea de-a doua parte a informației. Și anume că cineva îi rupe demisiile și-l tot convinge să se răzgândească. Până la următoarea criză de depresie. Cine ar putea fi acel cineva? Doamna Laura Vicol susține că este vorba de colaboratorii săi apropiați. Adică oameni înfipți în structurile municipalității, care profită de pe urma unui primar neputincios și incompetent și care doresc cu ardoare să funcționeze și în continuare, făcându-și mendrele ca un grup ilegitim de interese. Este însă posibil și un alt scenariu.

Această idee de proastă inspirație, de a plasa un om din afara partidului, respectiv pe Nicușor Dan, în poziția de candidat pentru Primăria Generală a Capitalei, i-a aparținut lui Ludovic Orban. Care a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să devină Primar General, în condițiile în care, în trecut, maximum pe care l-a obținut a fost să dețină temporar poziția de viceprimar. Făcând acest lucru ca președinte PNL, Orban și-a asumat desigur răspunderea.

A folosit în acest scop autoritatea lui și a celorlalți membri PNL, precum și credibilitatea acestui partid, al doilea după PSD. Orban nu stă deloc pe roze. Nu stă deloc bine în competiția internă pentru șefia PNL. Dimpotrivă. Stă atât de rău, încât, culmea ridicolului, ALDE, un partid care, după ce s-a lăsat sedus de cântecele de sirenă ale lui Victor Ponta și nici măcar nu a mai putut intra în Parlament, i-a făcut lui Orban oferta de a-l primi în rândurile lui. Desigur, ca un membru obișnuit, numai bun să dea cu sapa. Și eventual să lipească afișe la următoarele alegeri, dacă ALDE se va mai simți în stare să participe. Adevărații liberali, în frunte cu Chițoiu și alții ca el, îi oferă, iată, azil politic lui Ludovic Orban. Este de tot râsul! Ei bine și în aceste condiții o demisie a lui Nicușor Dan, înaintea Congresului PNL de la sfârșitul acestei luni, i-ar fi categoric fatală încă președintelui PNL. Ar fi, dacă nu cel mai răsunător, în orice caz cel mai vizibil eșec al său.

Este deci plauzibil și posibil ca Nicușor Dan, excedat de greutatea funcției, cocoșat sub răspunderile cărora nu le poate face față, să pună coada între picioare, să-și scrie demisia pe o coală A4 și că încerce să plece. Și, de asemenea, este plauzibil și posibil ca cineva să încerce din răsputeri să-l determine să renunțe. Cel puțin pentru moment. Eu cred că acel cineva este Ludovic Orban. Care acum stă cu mâna întinsă ca un milog, rugându-se de Nicușor Dan să mai rămână. Să mai rabde. Chiar dacă, în acest fel, răbdarea bucureștenilor ia sfârșit.