Chiar astăzi, la Palatul Parlamentului, la solicitarea lui Stelian Ion, ministrul USR al Justiției, are loc o ședință de lucru a responsabililor coaliției.

Aceștia își propun să declanșeze procedura de elaborare a unei legi în procedură de urgență prin care să fie desființată Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). În acest scop va fi convocată o sesiune extraordinară a Parlamentului. Semn că, dintr-un motiv sau altul, coalliția se află sub presiune. Oare de ce? 

 

Stelian Ion invocă în acest scop un document emis de Comisia de la Veneția pe care îl prezintă drept un acord. Este o primă eroare. Sau o primă exagerare. Comisia de la Veneția nu-și exprimă nici acordul și nici dezacordul. Ea poate emite doar recomandări care nu sunt obligatorii pentru state, dar de care totuși acestea trebuie să țină cont. La ce se referă documentul invocat? 

 

Relativ de curând, aceeași coaliție aflată la guvernare care se întrunește azi, a generat o serie întreagă de amendamente la legea de organizare a SIIJ. Printre acestea e unul conform căruia, înainte ca un  judecător sau procuror să ajungă să fie anchetat, se solicită un acord al Consiliului Superior al Magistraturii.

După un mecanism asemănător acordului pe care trebuie să-l dea Parlamentul atunci când un deputat sau un senator urmează să fie arestat sau percheziționat, sau când, împotriva  unui ministru sau fost ministru, urmează să se pună în mișcare o anchetă penală. Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost de acord cu acest privilegiu care i se acordă, socotind că el excede competențelor sale firești.

Comisia de la Veneția, consultată asupra acestei situații, recomandă ca acest amendament și toate celelalte formulate de majoritatea parlamentară să fie aruncat la lada de gunoi. În aceelași timp însă, Comisia de la Veneția recomandă desființarea SIIJ pe considerentul că această direcție din Parchetul General poate inhiba avântul procurorilor și judecătorilor de a ancheta și soluționa cu curaj și în deplină libertate cauze penale sau cauze civile. 

 

Ei bine, acum, capii coaliției vor trebui să găsească o soluție. Prin programul politic ei își propuseseră desființarea SIIJ. Comisia de la Veneția consemnează că ar fi benefică desființarea SIIJ, dar cu condiția ca aceasta să se facă în contextul unei reforme profunde a Justiției.

Dacă traducem printre rânduri, atunci nu este complicat să descoperim că o reformă profundă a Justiției înseamnă în esență o Justiție mai dreaptă. În care să fie excluse abuzurile de orice fel împotriva dreptului pe care îl au cetățenii de a beneficia de anchete și, respectiv, procese echitabile. În care să le fie garantat dreptul la apărare.

Tocmai fiindcă așa ceva nu există în România, a fost necesară înființarea acestei secții. Și dacă ne amintim, inițial s-a pornit cu stângul. Secția a existat și înainte ca majoritatea PSD să elaboreze o lege specială. Numai că atributul de a-i ancheta pe procurori și judecători a fost încredințat exclusiv Direcției Naționale Anticorupție.

Adică tocmai instituția acuzată în ultimii 15 ani că a săvârșit cele mai mari și cele mai numeroase abuzuri împotriva cetățenilor. În scurt timp după înființare s-a văzut că prin intermediul ei DNA exercita presiuni asupra unor judecători dar și împotriva unor procurori care nu făceau parte din această structură a Parchetului.

Se transformase practic într-un instrument de șantaj și, în același timp, într-o sabie a lui Damocles prin care erau pedepsiți magistrații care nu se supuneau DNA. În aceste condiții, majoritatea parlamentară construită în jurul PSD a scos această secție de sub autoritatea DNA, a pus-o direct sub autoritatea Parchetului General, și a stabilit ca toți procurorii SIIJ să fie numiți exclusiv de către Consiliul Superior al Magistraturii. 

 

Să punem acum punct acestui scurt istoric și să încercăm să mergem ceva mai departe. Dacă noua majoritate parlamentară intenționează să desființeze SIIJ, cumva trebuie să pună altceva în loc.

Pentru că este la mintea cocoșului că în viitor abuzurile unor procurori sau ale unor judecători  nu pot rămâne nesancționate, iar cetățeanul nu poate fi văduvit de ultima linie de apărare. Eu cred că această coaliție și-a săpat o groapă, a căzut în ea, iar de acum încolo urmează să dea din mâini pentru a ieși. Există însă riscul de a adânci și mai mult această groapă. Merită măcar, de dragul spectacolului, oricât de jalnic va fi acest spectacol, să urmărim cu atenție dezbaterile de azi pentru a afla cum intenționează coaliția să consturiască o nouă soluție. Ce va pune în locul SIIJ?