Despre farmecul și sexualitatea piticilor de grădină. Arhetip cu Octavian Hoandră

Gâdurile și dorințele majore, pentru mai toți, cu foarte puține excepții, de la președinți și până la ultimii lipitori de afișe s-au înscris, de fapt, în partide. Proverbul ”filosofic”, des auzit, (și pe care nu-l pot reproduce aici în forma lui neaoșă”), cel  conform căruia ”… nu rămâi, din viață, decât cu ce bagi în gură, și cu ce… iubești”, pare să conducă, de fapt, destinele politicienilor noștri de genul masculin.

Sunt, însă, deasemenea,  și personaje feminine în politică, personaje care au ajuns relativ importante în structurile de partid îndeplinind pe parcurs, cu succes funcții de ”consiliere” și „asistente” tocind canapelele pătate cu băutură și alte lichide, din holurile sediilor. PNL are în istorie astfel de cazuri memorabile, dar… uitate ”strategic”.

Mă rog, acest mod de a gândi aparține, se spune, politicienilor ”expirați” și ar trebui ca această ”filosofie de viață” să dispară, o dată cu vechea clasă politică.

Nu pot să nu mă întreb, în aceste condiții, cum va arăta viitorul, cu ”piticii de grădină” din politică, și cu votanții lor. Apăruți din neant (și) pe scena politică ”piticii de grădină”, votanți și votați încearcă să impună națiunii române, un alt mod de viață, o altă înfățișare, un alt mod de a gândi și, foarte important, o altfel de familie, un alt mod de a iubi.

Ingredientul esențial al ”securisto-neomarxismului USR-ist”  a fost obținut cu răbdare și cinism, prin prostirea în masă a unor întregi generații de tineri. Bunăoară, femeia de azi, în notabile proporții și-a pierdut, persuadată de noii profeți ai ”piticismului de grădină”, chiar cea mai minunată calitate a ei,  feminitatea. Asta se vede în ”însoțitoarele” - neveste, sau orice altceva, ale piticilor de grădină. Dacă ei, ”piticii” cu numărul 48 la picior, masivi, păroși pe picioare stau relaxați la terase, ca niște reclame vii pentru antiemetice, ele, aceste tinere fete par a fi devenit inconștiente de miracolul trupului lor.

Nu mai simt necesitatea gestului molcom, unduitor și rotund, ca o mângâiere. Nu mai e nevoie de farmecul feminității, atât de prețuit de ”expirați”, fiindcă tinerii ”pitici de grădină” n-au nevoie de așa ceva, semn că nu ne tragem din maimuță, dar ne îndreptăm cu pași repezi spre ea…

Feminitatea, cea care are de-a face cu atitudinea unei femei, dispare treptat. E drept, nu mai vezi plimbandu-se pe strada femei de genul Meryll Streep, Audrey Hepburn, Liz Taylor sau Sophia Loren. E din ce în ce mai greu să ghicești că există, de fapt, o femeie care se ascunde, in spatele unor tatuaje, buze și sâni umflați cu pompa, a mersului în chiloți pe stradă, a decolteurilor  vulgare, a capului ras și colorat, a  cerceilor care găuresc buzele, nasul, sau buricul.

De ce? Simplu. Pentru că aceasta este ”feminitatea” care ii impresionează pe mulți, pe prea mulți reprezentanți ai ”piticilor de grădină”, frumoșii nebuni cu moace de ”baby face” imberbi sau nu, ai politicii și societății în care (mai) trăim.          Pe ei nu-i impresionează acea feminitate care definește, de fapt, femeia: modul suav al acesteia de a intoarce capul, de a fi mirată, de a ridica un pahar cu șampanie de pe masa, de a privi, gestul elegant de a așeza o țigară subțire pe buza scrumierei…

”Piticilor de grădină” li s-a uscat și a căzut acel organ cu care să aprecieze feminitatea  pe care o dă clipitul misterios al genelor, sau felul  discret în care flirtează o femeie. Feminitatea, pentru ei, nu mai există, sau este desuetă. Cum nu mai există, sau sunt căzute în desuetudine  gingașia, sensibilitatea, zâmbetul, dăruirea, puritatea, grația, toate aceste ”amănunte” benigne, care dau însăși bogația interioară feminină.

Eu cred că frumusețea nu inseamnă neapărat feminitate, însă feminitatea inseamnă întotdeauna  un anume gen de frumusețe. ”Femeile mereu cred că dacă au pantofii mei, rochia mea, coafura mea, machiajul meu, totul va merge la fel de bine. Ele nu se gândesc la doza de vrajă necesară. Ele nu știu că eu nu sunt frumoasă ci doar par sa fiu așa în unele momente”, scrie undeva Anais Nin.

Pentru femeile care merg la brațul ”piticilor de grădină”, locul feminității este luat de  așa-zisa dorința de experiență, și  de sensul către  un anume rezultat.

Pentru ele feminitatea înțeleasă ca senzitivitate, frumusețe, gingășie, suavitate  contează doar în sensul implicării formale, in faptul expres de a experimenta în fals o anume situație, fără a o simți. În schimb, ele exultă la tot ce se poate asocia cu masculinitatea, acțiuni precum competiția, agresivitatea, vulgaritatea gesticii, înfățișării și a limbajului, singura prioritate a lor fiind doar rezultatul situației.

Așa-zisa ”eliberare a femeilor” a avut ca rezultat mai mult masculinizarea grețoasă a acestora, făcând din ele ființe asexuate, orientate catre rezultate.

Le-a fost anulată grația, frumusețea și feminitatea, în schimb au fost cumva obligate, la presiunea ”piticismului”, să fie  ”bărbătoase”, ambițioase competitive, să-și dorească o carieră, prestigiu, putere si bani.  Deciziile în legătură cu partenerii se iau, nu pe baza sentimentului, sau ”fiorului”, ci pe bază de calcul rece. E ales bărbatul care corespunde fișei, iar în planul anatomiei, hotărârile sunt bazate pe rețete de slăbire, de mărire a sânilor, feselor și buzelor.  Fiindcă aici nu mai e vrba de dragoste- îndrăgostire, ci doar despre scop. Iar dacă scopul (fericirea), nu se poate atinge, din varii motive, femeile au fost ”învățate” că cel mai ușor lucru e… să găsești alt scop, dacă nu din proprii simțăminte, atunci, cu siguranță, din reviste pentru femei, sau din cărți de duzină, de dezvoltare personală. Într-un cuplu perfect realizat de ”piticii de grădină” emoțiile trebuiesc reprimate sau falsificate, iar instinctele reprimate.

Asta a dus la tratarea feminității ca și când ai trata o slăbiciune, iar  femeile care au rămas femei sunt, în cel mai bun caz ”îngăduite” cu indulgență, ca niște speriate de viață, sau iresponsabile. ”Piticii de grădină”, alias ”generația așteptată”,  și-au pierdut ”aparatul” uman, cu care se măsoară vaoarea feminității și astfel o cataloghează ca fiind lipsită de valoare. Nici nu le trece prin cap că societatea ar merge mai bine și mai normal daca s-ar ține cont (și) de feminitate.

Obsesia rezultatelor și a acțiunii ”bărbătești” crează, de fapt, o prăpastie între  experiență și rezultat încât ”piticii de grădină”, de ambele sexe își  pierd chiar spiritul și semnificatia lor, ca oameni în devenire. Minciuna coform căreia  femeile sunt discriminate din cauza corpului sau a sexului, stă pe buzele ”piticilor de grădină”. A le vorbi despre aceste lucruri  femeilor care își doresc concurența de la egal la egal cu bărbații, e ca și când ai încerca să explici unor onaniști ce este acela ”preludiu”, sau cum să faci dragoste…

O femeie lipsită de feminitate este o femeie care nu are reprezentarea miracolului trupului ei, și, mai rău,  nu  (mai) știe ce minuni se pot face cu trupul ei. Întrebarea ”unde se află farmecul femeii?” aproape că nu mai există. ”Piticii de grădină”  masculi, nu-și pun întrebări  din acestea, incomode. ”Piticii de grădină imberbi”, din politică sunt ocupați să vândă țara pe trei lei, așa cum le cer părinții lor care au condus Securitatea lui Ceaușescu și să-și ingrașe conturile.

Cei ”prăfuiți” aiurea prin grădinile patriei, cu barbă și coadă, gen Remus Cernea și au găsit și ocupații mai ideologizante, și mai toxice. Dl. Cernea organizează de la inceputul anului astuia, un "serial", itinerant prin țară un ”webinar” gratuit al useriștilor neomarxiști cu tema ”Sensul vieții si etica fără Dumnezeu”, și înțeleg că la  seminariile gratuite de pe web e puzderie de hipsteri de la USR și de neomariști ”wannabe”. La  acest ”webinar”, - îmi spune un prieten -, participă din ce în ce mai mulți tineri, de la copii ai străzii, până la calculatoriste asexuate și nesărate, cu ”sindrom n.f”.

Ce vor câștiga tinerii din generatia “telefon - tabletă”, transformați pe nesimțite în vașnici ”pitici de grădină”, când vor avea creierele spălate de șmecherii securiști ai USR?  În principal, băieții se vor plimba pe ”troti”, purtând în ghiozdanele nelipsite din spate „apica” plată, tampoanele și O.B.-urile aferente, vorba lui  Serghei Mizil. Vor avea sexualitatea domnilor Bulai, Moșteanu sau Barna, iar fetele, vor avea misterul și feminitatea doamnelor Cosette Chichirău, sau  Cristina Mădălina Prună, ”bombele sexy” ale neomarxismului fără Dumnezeu, care s-au descălțat, cu un gest extrem de feminin, în Parlamentul româniei. Spre deosebire de ele, dna Ioana Mihăilă, ministrul sănătății, are, totuși, o mare doză de feminitate, prin aceea că, înainte de a conduce ministerul, se ocupa de epilare inghinală definitivă…

Câți dintre tinerii  neadaptați vor fi atrași de ”rețetele” acestor forme de viață care ”socializează” nu comunică, care fac copii fără să facă dragoste, ca în final să se unească pentru distrugerea Sfintei Familii tradiționale și pentru a lupta împotriva încălzirii globale?