Părțile implicate în confruntarea de la Erevan încearcă să nu iasă din spațiul juridic
Criza politică din Armenia continuă să mocnească, dar nu se dezlănțuie. Și puterea, în frunte cu prim-ministrul Nikol Pașinian, și opoziția, care și-a câștigat sprijinul conducerii armatei, încearcă să obțină îndeplinirea propriilor cereri pe cale legală - fără ciocniri de stradă sau recurgerea la arme. În această situație, atenția generală e îndreptată asupra președintelui Armen Sarkisian, care se prezintă ca un arbitru între părțile implicate în conflict.
Puterea și opoziția din Armenia au trecut de la confruntarea stradală la bătălia procedurală în centrul căreia se găsește șeful Statului Major General, Onik Hasparian, care i-a lansat o provocare primului ministru Nikol Pașinian. După ce împreună cu generalii de la vârf ceruse demisia Guvernului Pașinian, acesta din urmă a încercat să-l demită.
Se pare totuși că nu-i așa de simplu de făcut așa ceva: acțiunea premierului a fost respinsă de două ori de președintele țării, Armen Sarkisian, iar acum hotărârea depinde de Curtea Constituțională.
Opoziția spera că Armen Sarkisian va încerca să atace în justiție hotărârea premierului, însă președintele a păstrat neutralitatea și a promis să se adreseze instanței, care să-și spună părerea nu faptul demiterii lui Onik Hasparian, ci însăși legea din 2017 intitulată "Referitor la serviciul militar și statutul militarului", care reglementează modalitatea de numire a gradelor superioare în armată.
Părerile juriștilor în legătură cu această problemă sunt împărțite. Unii consideră că Onik Hasparian nu poate fi demis înainte de analizarea conformității legii mai sus amintite la Constituție.
Există însuși și alt punct de vedere. "Dacă președintele nu semnează în decurs de trei zile propunerea de demitere prezentată și nu contestă la Curtea Constituțională problema conformității acesteia la Constituție, aceasta intră automat în vigoare peste trei zile. De facto, acum Onik Hasparian nu este din punct de vedere juridic șeful Statului Major General al Forțelor Armate", a arătat, pentru publicația rusă “Kommersant”, Artașes Halatian, specialist în dreptul constituțional.
Cu toate acestea Hasparian rămâne de facto în fruntea forțelor armate armene. Acesta a fost sprijinit în noaptea de 7 spre 8 martie și de colegii din Republica nerecunoscută Nagorno-Karabah (NKR): 124 de ofițeri ai Armatei de Apărare a Arțahului (denumirea armeană a NKR) au semnat o scrisoare colectivă: "Noi, subsemnații, participanți la cel de-al doilea război din Karabah, menținându-ne neutralitatea în chestiuni politice, pornind de la situația instabilă creată, cerem ca general-colonel Hasparian să continue să slujească Patria în postul de șef al Statului Major General al Forțelor Armate ale Republicii Armenia", se arată în mesaj.
Opoziția încă speră să-l convingă pe președinte să adopte o poziție mai dură. Prin urmare, pe 7 martie cu acesta s-a întâlnit Vahram Bahdasarian, membru al Comitetului Executiv al Partidului Republican reprezentând "Mișcarea pentru salvarea Patriei" (de opoziție). Într-o discuție cu reporterul publicației "Kommersant", Bahdasarian a arătat că i-a cerut șefului statului să atace la Curtea Constituțională hotărârea prim-ministrului privind demiterea lui Onik Hasparian.
Armen Sargsian nu a dat însă un răspuns definitiv. Serviciul de presă al președintelui armean a comunicat publicației "Kommersant" că nu a fost precizată data concretă la care președintele republicii se va adresa Curții Constituționale.
O bătălie politică în spațiul juridic nu este pe placul tuturor.
Opoziția face apeluri la militari să ia puterea cu forța: înconjurând clădirile guvernamentale, de exemplu. La rândul său, primul președinte al țării, Levon Ter-Petrosian, care multă vreme a păstrat tăcerea, a lăudat armata pentru faptul că este rezervată. În declarația lui Ter-Petrian publicată pe 8 martie se spune că încercările de a prezenta lovitura militară drept un mijloc de îmbunătățire a statului "sunt periculoase și demne să fie condamnate". Primul președinte al Armeniei este de părere că există într-adevăr exemple în care o lovitură de stat militară a dus la soluționarea crizei. Însă există mult mai multe cazuri în care "loviturile de stat, devenind permanente, au dus literalmente la distrugerea statalității și la suferințe îndelungate ale popoarelor".
Politologul armean Stepan Danielian este de părere că scenariul cu ocuparea clădirilor guvernamentale de către militari este extrem de nedorit. "Acest lucru va avea un impact negativ asupra ratingului internațional al țării și ar putea arunca statul în vâltoarea șocurilor permanente, așa cum s-a întâmplat din când în când în Turcia vecină", consideră expertul. "Armata înțelege că se desfășoară un proces politic și că trebuie așteptat deznodământul acestuia".
Cu toate acestea, consideră Stepan Danielian, într-un singur caz o lovitură de stat militară poate fi justificată. "Dacă conducerea politică hotărăște să folosească forța împotriva demonstranților, armata va avea dreptul moral să acționeze dur, lucru pe care societatea îl va aprecia pozitiv", a declarat Danielian.
Traducere: Rador