O analiză despre un conflict latent.

De ce China nu poate invada Taiwan? Pentru că China nu este încă suficient de puternică, iar costurile unui război  cu America sunt prea mari, scrie Cui Lei, cercetător la China Institute of International Studies, un grup de reflecție afiliat la Ministerul Afacerilor Externe din China.

Situația de-a lungul strâmtorii Taiwanului pare să fie în pragul unei noiu crizei. Beijing a trimis numeroase avioane militare pentru a efectua exerciții în apropierea Taiwanului și a traversat frecvent linia mediană a strâmtorii Taiwanului. Chinezii au tot sugerat că vor să pună mâna pe insulele periferice ale Taiwanului, sugerând că pot lua Taiwanul cu forța.

Cu excepția exercițiilor militare masive din timpul primelor alegeri prezidențiale din Taiwan, în 1996, Beijingul a fost în mod istoric limitat în intimidarea sa militară. A ales să-și manifeste furia prin retorică sau sancțiuni simbolice. Agresivitatea recentă se explică cel mai bine prin statutul puterii militare, o dimensiune dezvoltată constant în ultimii 30 de ani.

Capacitatea militară a Chinei a crescut

Îmbunătățirea capacității de război amfibiu și dezvoltarea echipamentelor militare anti-acces înseamnă că echilibrul militar se înclină în favoarea Chinei față de Taiwan și Statele Unite. Odată cu creșterea forței naționale, conducerea chineză consideră că continuarea adoptării unor politici mai blânde, așa cum a făcut-o în trecut, poate da impresia de slăbiciune atât pentru publicul intern, cât și pentru cel străin. Spre deosebire de predecesorii săi, președintele chinez Xi Jinping a demonstrat că are o intensitate mai mare în dorința de reunificare.

Raportul celui de-al 19-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez (PCC) din 2017 a demonstrat acest entuziasm, anunțând că „marea întinerire” a națiunii chineze trebuie realizată până în 2049 și că reunificarea Chinei este o condiție pentru aceasta. Dar este puțin probabil ca China să aibă intenția de a continua reunificarea prin forță prea curând.

Unul dintre motive este că riscurile politice interne sunt ridicate dacă utilizarea forței nu are succesul scontat. Victoria nu vine de la sine, pentru că după ce s-a pregătit pentru conflictul cu continentul zeci de ani, Taiwan și-a întărit capacitatea de a se apăra. Voința Taiwanului este puternică. Sondajele arată că 80% dintre taiwanezi sunt dispuși să apere insula cu forța.

De ce China nu poate invada Taiwan

În contextul celui de-al 20-lea Congres al partidului din 2022, în special, președintele chinez Xi Jinping are nevoie de un mediu politic intern stabil pentru a-și asigura prelungirea mandatului său de secretar general al PCC. Declanșarea unui conflict cu Taiwanul poate risca stabilitatea internă, poate provoca nemulțumirea publicului și poate provoca reacții adverse care să-l coste conducerea.

Există încă alte opțiuni pentru reunificare. Unii din China sugerează că posibilitatea reunificării pașnice nu a fost încă pierdută complet și că Taiwanul poate fi transformat în reunificare prin așa-numitul „model Beiping”. Acest model se bazează pe negocierile PCC din 1949 cu garnizoana Kuomintang pentru a prelua Beiping, acum Beijing, fără vărsare de sânge și ar putea fi o opțiune de a lua insulele periferice ale Taiwanului.

SUA ar interveni imediat

China se confruntă cu riscul ca, dacă folosește forța, Statele Unite să decidă dă acorde sprijin militar complet către Taiwan. Caz în care China va ajunge să plătească un cost uriaș pentru a-și atinge obiectivul. China este încă partea mai slabă în dinamica puterii și, în timp ce decalajul economic dintre cele două țări este mare, decalajele militare, tehnologice și financiare sunt mult mai mari.

Deși unii oficiali din Statele Unite au îndoieli în problema apărării Taiwanului, este puțin probabil ca SUA să abandoneze Taiwanul. Ar însemna o renunțare jenantă la angajamentelor de securitate și o deteriorare masivă a prestigiului internațional. Profesorul Graham Allison a spus odată că Statele Unite și China sunt mai dispuse să ducă un război nuclear în cazul Taiwanului, decât pentru orice altă miză .

Chiar dacă decide să nu trimită trupe în Taiwan, Statele Unite și aliații săi pot izola China eficient din punct de vedere economic, diplomatic și militar, așa cum a experimentat China din anii 1950 până în anii 1970. Încălcarea normelor împotriva agresiunii și constrângerii prin forță ar face din China un paria în comunitatea internațională și ar împiedica atingerea obiectivelor sale de modernizare până la mijlocul secolului.

De ce China nu poate invada Taiwan. Argumente legale slabe

De asemenea, Beijingului îi lipsește o scuză convenabilă pentru a folosi forța. Cu mult mai slabă din punct de vedere militar, Taiwanul nu îndrăznește să declare independența și doar poate menține status quo-ul. Între timp, argumentele legale ale Chinei sunt vagi și pot fi interpretate flexibil. Articolul 8 din Legea anti-secesiune prevede că continentul poate lua măsuri non-pașnice în cazul în care Taiwanul ar trebui să „separeze de China prin orice mijloace sau dacă apare un eveniment major care va determina Taiwanul să se separe de China sau dacă se pierde complet posibilitatea reunificării pașnice '.

Pe lângă o declarație explicită de independență, nu este clar ce acțiuni acoperă acest lucru. Recunoașterea diplomatică a Taiwanului de către Statele Unite ale Americii este considerată un „eveniment major”? Și care sunt criteriile pentru pierderea posibilităților de reunificare pașnică? În această ambiguitate, China are spațiu de manevră cu privire la momentul lansării unei ofensive.

Cum a apărut Taiwan

În anul 1950, ca urmare a Războiului Civil Chinez, forțele naționaliste reprezentate de partidul Kuomintang au pierdut controlul asupra Chinei continentale, având sub jurisdicția de facto doar grupul de insule Taiwan, Insulele Pescadores, Kinmen și Matsu. Totuși, guvernul Kuomintang-ului, care s-a refugiat în Taiwan, a continuat să pretindă că reprezintă întreaga națiune chineză. Taiwan a devenit reședința guvernamentală a naționaliștilor, cu generalul Jiang Jieshi ca președinte.

În ultima perioadă, în Taiwan a avut loc o întărire a sistemului democratic și a luat amploare o mișcare de opoziție la Kuomintang, aspirând la proclamarea oficială a independenței Taiwanului ca atare.

În alegerile din 2000 a fost ales președinte al Republicii Chineze Chen Shui-bian, primul conducător care nu provenea din Kuomintang. Totuși, independența Taiwanului nu a fost proclamată oficial, deoarece Republica Populară Chineză a anunțat că în acest caz va începe un război, cât și datorită faptului că opinia publică din Taiwan asupra necesității proclamării oficiale a independenței față de Republica Populară Chineză e împărțită. De jure, insula Taiwan n-a fost niciodată separată de China, ea aparținându-i cel puțin din 1945, grație constituției sale antimaoistă. De facto însă, Taiwan-ul este un stat independent.