Scriitorul Marcel Proust era îndrăgostit de ea, spunea Martha Bibescu. Personajul verișoarei baronului Charlus din „În căutarea timpului pierdut” este inspirat de excentrica prințesă.

La începutul anului 1890, s-a anunțat că Prințul Joseph de Caraman-Chimay, membru al Parlamentului belgian, care călătorea prin Statele Unite, a cerut-o în căsătorie pe Clara Ward, fiica tânără și frumoasă a unei familii foarte bogate din Detroit.

În afară de titlul nobiliar, Joseph nu prea avea mare avere și nici frumusețea nu-l dădea afară din casă.

Însă, Clara a fost încântată că devenea prințesă, așa că s-au căsătorit pe 20 mai 1890, la Paris.

Mireasa avea 16 ani, iar ginerele, 31 de ani și la scurt timp li s-au născut doi copii, Marie Elisabeth Catharine Anatole și Marie Joseph Anatole Pierre Alphonse.

Cum Clara nu mai de lipsa banilor nu se putea plânge, cei doi soți frecventau lumea bună a Parisului și cele mai scumpe restaurante.

Renumitul bucătar Escoffier și-a numit două preparate, Oeufs à la Chimay și Poulare Chimay, inspirat de Prințesa Clara.

După nașterea celui de-al doilea copil, la începutul lunii noiembrie 1896, prințul și prințesa Chimay sărbătoreau într-un restaurant elegant din Paris, unde cânta la vioară lăutarul maghiar, Rigo Jancsi.

Clara s-a amorezat pe loc de virtuozul țigan.

Și lui Rigo i s-au aprins călcâiele după prințesă, așa că, după mai multe întâlniri secrede, în decembrie au fugit împreună în lumea largă.

Când ziarul Ludington Record din 24 decembrie a publicat, sub titlul „Gone with a Gypsy”, știrea despre fuga Clarei, familiei ei nu i-a venit să creadă, mai ales că se spunea că Prințul Joseph inițiase procedura de divorț.

În edițiile următoare, ziarul a scris că cei doi amanți s-au refugiat la Budapesta.

În Ungaria s-a creat o prăjitură cu blat de cacao, glazură de ciocolată și cremă de frișcă și ciocolată numită Rigo, inspirată de nemaiauzita poveste de amor.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric