sursa foto: evz Daneil Buzdugan și-a dorit foarte mult să înțeleagă rosturile și sensul vieții și al existenței. După ce a terminat liceul, a dat la Facultatea de Filosofie, dar a căzut primul sub linie.
Daniel Buzdugan: : Am fost primul angajat al BCR Iași.
Firea practică din el l-a îndemnat să se îndrepte spre Actorie. Dar, în anul în care a stat acasă ca să se pregătească pentru examen, de fapt nu a stat. A fost trimis la muncă chiar de mama sa.
Daniel Buzdugan: : Am fost primul angajat al BCR Iași.
„Mama mi-a zis, „Tu nu stai acasă. Te duci și muncești. Îți plătești meditațiile pentru Teatru, că eu n-am de unde să-ți dau bani. Și, terminând Liceul Economic Finanțe- Contabiliate, m-am angajat la Banca Comercială Română, din Iași.
Și-am fost primul angajat al BCR-ului din Iași, pentru că s-a transformat Banca Națională, o parte dintre colegi, care au vrut, au trecut la BCR. Și primul om care a dat examen pentru post și a luat, am fost eu”, a dezvăluit vedeta, în cadrul emisiunii „Dosare de presă”, la EvZ TV.
„Daniel, mă iau muncitorii la bătaie în fabrică dacă nu-și iau salariile”
Munca nu a fost ușoară și chiar dacă s-a înțeles bine cu toți colegii, iar cu banii nu a avut probleme, Daniel Buzdugan și-a dat seama rapid că nu s-a născut ca să fie contabil.
„Tineam contabiliatea unor întreprinderi imense: Combinatul de Utilaj Greu din Iași, fabrica Țesătura, Fabrica de Confecții Moldova-Tricotaj. Era ceva... îngrozitor! Pe-atunci nu era automatizat, nu existau calculatoare. Existau mașini de-alea de bătut, cum erau pe vremuri la Alimentara.
Și trebuia să mă ocup de toată contabilitatea lor și de salarii. Știu că la un moment dat, venea o femeie, că, na, eu mai amânam, și spunea femeia „Mă iau muncitorii la bătaie în fabrică dacă nu-și iau salariile în fabrică, mâine”. Că eu nu le terminasem actele de completat, de verificat...
Munceam de dimineață, de la ora 7.00, până la ora 7.00-8.00, seara. Deci a fost o perioadă grea. Dar frumoasă”, a declarat Daniel Buzdugan.
Daniel Buzdugan: Puteam să intru-n pușcărie
Lucrul care l-a salvat în această perioadă a fost, bineînțeles, umorul.
„Le recitam poezii celor din Bancă. Făceam tot felul de glume și, la un moment dat, niște doamne mai în vârstă care mă simpatizau, „Daniel, dă actele alea, că tu ești cu actoria. Hai, că te ajutăm noi”.
Și le-a părut rău, atunci când am părăsit job-ul ăsta. Chiar îmi ziceau șefii „Rămâi aici, faci și actorie și mai iei și-un ban din Bancă.”. Și-am zis că nu vreau să mai aud, nu mai vreau acte...
În ultima perioadă mă trimiteau în delegații la București, că fiind foarte tânăr și fără familie și fără obligații, trebuia să aduc de la București Cec-uri, de la Centrala Băncii. Cec-uri care puteau fi completate... Scriai orice sumă pe ele... Și la un moment dat știu că le-am lăsat la bagaje de mână. Adică intram în pușcărie. În momentul în care-ar fi dispărut alea (cec-urile, n.e.), eu intram în pușcărie. Eram inconștient”, a mai spus Daniel Buzdugan.
Recomandările noastre
