Iugoslavia, la fel ca America, avea, în perioada interbelică, „kidnapperii” săi. Doar că isprăvile acestora nu erau inspirate totdeauna – ca în Lumea Nouă – de dragul banilor, ci pur și simplu din dragoste adevărată, iar deznodământul avea loc mai mereu înaintea unui tribunal, întocmai ca o crimă de rând.
Un tânăr agricultor din satul Daruwar care, pe deasupra era și foarte înstărit, nu mai putea trăi fără frumoasa Marușa, în vârstă de șaptesprezece ani.
Din nefericire, frumoasa Marușa declară că ea putea trăi fără el.
Negocierile diplomatice între cele două familii fiind rupte, tânărul țăran hotărî să recurgă la forță.
El își asigură sprijinul mai multor „kidnapperi” profesioniști care, pe înserat, pătrunseră în camera frumoasei, o înfășurară în niște pături și duseră prada, plocon, agricultorului.
Acesta desfăcu pachetul, dar, spre marea sa mirare, constată că, în locul gurii proaspete a Marușei, îi surâdea cea știrbă a bunicii fetei!
Căci dacă țăranul amenințase că va recurge la forță, fata, destul de șireată, fusese mai tare decât el: își schimbase camera de dormit.
Îndrăgostitul păcălit se apucă s-o bată zdravăn pe baba răpită, ceea ce totuși n-o întineri.
Ea depuse o plângere la tribunal împotriva celui ce o cotonogise, dar îi iertă pe răpitori.
În concluzie, în 1938, în Iugoslavia era mai primejdios să bați o bunică decât s-o răpești.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric
Recomandările noastre
