Înțeleg că guvernul este deja format, dar trebuie spus răspicat că negocierile au produs o greață profundă opiniei publice.

O scădere în încrederea viitorului Executivului, mai mult decît un mănunchi de moțiuni de cenzură. Ciolaniada desfășurată sub ochii noștri a produs un dispreț imens, dacă mai era nevoie, față de politicianismul afișat fățiș. La vedere, chiar cu o oarecare mândrie. O mândriei a unor cocote care au uitat de mult ceea ce înseamnă, onoare, fidelitate față de cauza națională.

Continui să cred, așa cum am mai afirmat de două ori la emisiunea „Față în față” a „Evenimentului Zilei Tv” că cea mai nimerită soluție de prim-ministru era Nicolae Ciucă. Și s-a văzut. Autoritatea cu care a condus interimatul, forța sa de muncă și determinarea au fost exemplare. Ordinele au fost clare, răspicate și executate urgent. Asta înseamnă să fii lider, să știi să te impui. Câtă diferență față de unii politicieni care cel mult în viața lor au comandat 4 beri. Și doi mici!

O altă mare calitate a lui Nicolae Ciucă este faptul că provine din Armată. Unde lucrurile sunt clare, unde există încă termenul de onoare. De patriotism, dar mai ales de cinste și serviciu în slujba Neamului. Într-un sfert de oră de la instalare doi grei ai sistemului liberal, oameni aproape intangibili au plecat din Palatul Victoria cu coada între picioare.

Revolta lui Nicolae Ciucă mi-a umplut inima de satisfacție. Cineva cu autoritate trebuia să pună la punct slugile viclene, acești Dinu Păturică care se multiplică cu o viteză îngrozitoare și se răspândesc mai ceva decît Covidul.

„Cum vă permiteți să vă bateți joc de un general al Armatei Române?” a tunat Ciucă, iar javrele au plecat schelălăind. Așa se conduce o țară! Nu doar prin negocieri de tavernă, de împărțirea prăzii precum în Ali Baba și cei 40 de hoți! Pe Nicolae Ciucă nu l-au vrut premier niște politicieniști, niște loaze fără coloană vertebrală, puși pe căpătuială, care cu simțurile ascuțite de tâlhari mereu puși pe pândă au simțit că dau de dracu’.

Scuza că este fost general, și vai ce zice Europa, că nu se mai poartă e ridicolă.

De-a lungul istoriei sale România a avut nu mai puțin de 8 președinți ai Consiliului de Miniștri/premieri: Gheorghe Manu, Ioan Emanoil Florescu, Alexandru Averescu, Constantin Coandă, Gheorghe Argeșanu, Ion Antonescu, Constantin Sănătescu și Nicolae Rădescu. Peste tot în lume, nu doar în Israel (Ariel Sharon, Yitzhak Rabin) militarii au făcut politică de top. Da, par rigizi, dar sunt ordonați, corecți și mai ales loiali statului. Reproșul adus lui Nicolae Ciucă că nu are experiență, că nu l-a asimilat partidul este cât se poate de real.

Da, Nicolae Ciucă nu poate fi asimilat de niște ciurucuri, de niște veleitari, de niște pungași care se orientează vorba lui Nicolae Iorga după mirosul de friptură.

Nicolae Ciucă, cu toate defectele sale - subliniate culmea de mulți invidioși din Armată - rămâne un general român remarcabil. Poate unul dintre cele mai bune produse ale Armatei de după 1989. Onest, dar mai ales patriot.

Nu fii trist generale! N-ai ce căuta printre gunoaie! Ai mult de muncă în Armată!