Nepoată a lui Ștefan cel Mare și fiică a lui Petru Rareș, a moștenit de la aceștia curajul și arta puterii și a războiului.
Numele ei de botez era Ana, dar a rămas în istorie ca Doamna Chiajna, varianta slavonă pentru Despina. În 1545 s-a măritat cu domnul Țării Românești, Mircea Ciobanul, cunoscut în istorie pentru măcelărirea boierilor pe care îi bănuia de trădare.
Din această căsătorie a avut trei băieți și mai multe fete. După moartea lui Mircea Ciobanul în 21 septembrie 1559, obține tronul pentru cel mai mare dintre băieți, Petru cel Tânăr, în etate de 13 ani, ea fiind conducătoarea de factă a Valahiei.
Îi întărește domnia fiului prin daruri trimise turcilor, de unde a cerut și doi tineri fanarioți pentru fiicele sale. Au fost propuși tânărul și chipeșul Stamatie Paleologu și bătrânul Cantacuzen.
Fiica ce trebuia să se căsătorească cu moșul, a fugit cu tânărul boier român Radu Socol de care era amorezată.
Ca să spele rușinea aruncată pe obrazul Porții otomane, Chiajna a trimis alte noi daruri mari.
În același timp ca să se răzbune pe boieri, a dat ordin să fie omorâți mai mulți dintre ei.
În septembrie 1559, după ce Mircea Ciobanul a murit, boierii refugiați în Ardeal, de frica crudului și nemilosului voievod, au răsuflat ușurați, au adunat în mare grabă o mică oaste și, trecând munții, s-au îndreptat spre București cu gândul de a prelua ei puterea, scrie C. Gane în „Trecute vieți de doamne și domnițe”.
Doamna Chiajna, ca orice mama ce-și ocrotește puiul, ce-l instalase deja pe tron, s-a pus ea însăși în fruntea oștii domnești, ieșindu-le în întâmpinare boierilor pribegi.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
