Documentul de mai jos este pentru istorie. E vorba de Protocolul semnat la Iași, 27 iulie 1917, de S. Poklewsky Koziel, reprezentantul Rusiei, Nicolae Titulescu, ministrul român de Finanțe, și reprezentanții BNR (C. Nacu și gen. N.C. Cantacuzino), cu ocazia celui de-al doilea transport de valori trimise la Moscova (prima și ultima filă, ABNR, Secretariat, Dosar 5/1916).

Tezaurul a fost expediat la Moscova în două transporturi. La primul, Titulescu era subsecretar de stat la Finanţe, dar, la al doilea, era ministru de finanţe.

Marele bancher Mauriciu Blank s-a opus cu toate puterile ca tezaurul României să plece la Moscova, dar Titulescu a fost de neînduplecat.

Iată ce afăm din revista Argus, un fel de revista Capital a zilelor noastre, apărută pe 19 Martie 1922:

„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo, nesiguranţa terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale şi vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra”.

I s-a replicat lui Mauriciu Blank, ca „ruşii s-ar simţi jigniţi prin faptul că preferăm puternica Anglie ţării lor. Şi apoi călătoria tezaurului până la coasta Norvegiei şi de acolo cu vaporul spre Londra ar costa ca prima de asigurare vreo zece milioane.

Replica lui Blank:  „Consider că într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de zece milioane pentru Tezaurul ţării noastre, nu e exagerată. Dar mai este şi o altă cale.

Ce ar fi dacă am încredinţa Tezaurul nostru Băncilor din Cristiania? Am lua eventual cu chirie la acele bănci atâtea safeuri câte trebuie şi vom avea toată liniştea”.

Ministerul de Finanțe i-a replicat că Rusia s-ar simţi ofensată.

Mauriciu Blank, însă, avea argumente: „Bine, în acest caz am putea recurge la următoarea combinaţie, care să scoată România din joc.

Vom spune guvernului rus că România încheie la Londra un împrumut important şi că în acest scop ni se cere ca gaj Tezaurul. Vom interveni pe lângă guvernul englez ca să confirme aceasta, înlesnindu-ne astfel asigurarea Tezaurului nostru într-o ţară neutră. Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia!”.

Ultima propunere a avut aceeaşi soartă ca şi celelalte. Tezaurul României a dispărut pentru totdeauna.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric