În general, n-ai prea multe ferestre de oportunitate prin care să poți întrezări ce înțeleg oamenii prin anumite concepte politice complexe.

Pentru a avea o imagine oarecum completă, ar trebui să ai capacitatea teoretică de a te transforma complet în persoana respectivă, pentru a-i analiza mecanismele gândirii. Există și situații în care anumite persoane oferă, ele însele, acces la ceea ce înțeleg prin concepte politice complexe.

Una dintre persoanele care ne-a delectat cu o asemenea oportunitate a fost Raluca Turcan care, recent, a elaborat o serie de idei care ne spun multe despre cum vede domnia sa democrația.

Raluca Turcan a ajuns la concluzia că democrațiile solide se bazează pe Curți Constituționale reformate, prin modificarea Constituției. Declarația vine după ce CCR a emis, în cascadă, decizii contrare interesului sau a măsurilor guvernamentale luate de Executivul Orban.

Ca atare, pentru doamna Turcan, democrația este echivalentă situației în care un CCR reformat, adică pus cu proverbialul bot pe labe, insistă să țină isonul Guvernului, indiferent dacă acest lucru coincide sau nu cu prevederile Constituției. Iar pentru a atinge acest scop, ce se dorește a fi democratic, Constituia însăși ar trebui refăcută.

Cu alte cuvinte, dacă o Constituție împiedică Guvernul din a face abuzuri, ea ar trebui să sufere modificări imediate, care să permită liberalilor să opereze orice monstruozități legislative, prin Guvern, fără a putea fi opriți. Dacă o Curte Constituțională nu vede libertățile fundamentale la fel cum le vede Guvernul, atunci membrii acesteia ar trebui, de îndată, înlocuiți, crede doamna Turcan.

Vicepremierul crede într-o democrație în care majoritatea instituțiilor statului sunt reorganizate după chipul și asemănarea partidului de guvernare, ca și când, în democrație, o instituție ar trebui să se îndoaie după voia politică a șefului. Cumva, ideea de instituție a luat naștere și a fost operaționalizată, tocmai pentru a avea o inerție a acțiunii plecând de la lege și procedură, nu de la voința, potențial dăunătoare, a unei singure persoane.

Altfel, am fi rămas pe deplin mulțumiți să asistăm, cu frunțile plecate, la o monarhie despotică vag luminată.

Pentru Raluca Turcan, democrația este acea stare de fapt în care minoritățile mai puțin guralive ar trebui să fie reduse la tăcere în fața unor majorități mai active.

Cum altfel am putea interpreta faptul că doamna Turcan s-a opus deschiderii piețelor, chiar după ce Parlamentul a hotărât acest lucru. Cele câteva sute de clienți care merg la piață zilnic pentru pâine n-ar trebui să conteze în setul de criterii democratice al Ralucăi Turcan la fel de mult precum miile de oameni care calcă pragul hypermarketurilor și al supermaketurilor ?

Raluca Turcan a mai declarat, în trecut, și alte lucruri ”democratice.” Cum că nu contează moțiunea de cenzură depusă de opoziție. Nu s-a opus trecerii bugetului prin asumarea răspunderii și a fost unul din susținătorii ideii că Guvernul trebuie să legifereze de capul său, chiar în materie de drepturi și libertăți fundamentale.

Toate acestea sugerează că Raluca Turcan crede că Parlamentul ar fi o emanație și un rezultat al Guvernului și nu invers, așa cum scrie, totuși, negru pe alb în Constituția noastră, dar și în actele fundamentale ale multor state din Europa și din lume.

Confuzia pe care doamna Turcan o face pleacă de la propria experiență politică recentă. Domnia sa a ajuns să guverneze, mai puțin ca urmare a unui vot politic dat de români Parlamentului, și mai degrabă ca urmare a unor mașinațiuni parlamentare.

Pentru doamna Turcan, democrația este acea stare în care poți să naști un guvern contrar dinamicii electorale, pentru simplul fapt că ai oportunitatea de a manipula și jongla interese personale meschine de moment.

Este o definiție funcțională concentrată pe o putere obținută prin politica de cabinet și mai puțin prin participarea normală în forul ”Agorei” extinse a instituțiilor definite de Constituție.

Politica-i tare complicată, democrația și mai și. Nu poți să pleci la drum, în an electoral, cu gândul că, dacă o să câștigi, o să reorganizezi toată țara după imaginea ta. Sau, mă rog, se poate și asta, dar atunci asumi că ești cu mintea mai puțin la democrație și mai degrabă la dictatură.

În fond, Raluca Turcan pare a fi mai degrabă o victimă a așteptărilor liberale față de alegerile care vor avea sau nu loc în acest an. Domnia sa așteaptă, cu optimism, ziua în care democrația, așa cum o înțelegem noi, va fi pusă în pericol de simbioza totală dintre o Președinție, un Guvern și un Parlament de aceeași culoare politică.

Abia atunci, cu o opoziție pe care Turcan o vede inutilă în politică, PNL va simți că a instituit, în sfârșit, un regim politic acceptabil în care orice alternativă este redusă la tăcere. Este o viziune care, de-a lungul anilor, a fost împărtășită de multe minți politice asociate Partidului Comunist Român sau legionarilor.

Există o oportunitate politică și legală pe care doamna Turcan nu o poate modifica nicicum după propriile sale pofte. Această oportunitate este cea a alegerilor. Când vor avea acestea loc, oamenii vor putea să echilibreze, așa cum consideră oportun, dinamica parlamentară, în așa fel încât doamna Turcan să-și reevalueze discursul referitor la CCR, instituții și democrație.