Nicolae Bălcescu, în „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, scrie despre legendara Maria Putoiana, o amazoană, în toată regula, a Evului Mediu:

Sinan-Paşa, care se numise totdeodată serascher şi mare vizir, fără a pierde vreme începu a se găti spre a porni la oaste.

Pân-a nu ieşi însă din Constantinopol, vrând să dea turcilor şi sultanului o privelişte plăcută, trimise de scoase din închisori 112 creştini robiţi în Ungaria, afară de femei şi copii, pe care după ce îi sili a face o sută leghe zi şi noapte pe drum, legaţi şi chinuiţi de foame şi de sete, încât mulţi, nu numai copii, dar şi bărbaţi, muriră în cale, îi aduse în oraş, unde el însuşi îi primi la porţile cetăţii şi îi plimbă prin târg în vederea sultanului şi a locuitorilor.

Într-aceşti robi era mulţi oameni însemnaţi şi de cinste, din care unii fură osândiţi la galere, alţii traşi în ţeapă.

Între dânşii se descoperi o femeie în haine bărbăteşti. Era o jună fată numită Maria Putoiana.

Istoricii nu spun nimic despre naţionalitatea ei; numele însă o dovedeşte a fi româncă.

Împinsă, după spusa unora, de dorinţa d-a-şi răzbuna familia măcelărită de turci, iar după a altora, de mărimea curajului său şi de sfânta dorinţă d-a se lupta cu duşmanul legii, ea se bătuse multă vreme ca soldat.

Turcii o întrebară dacă n-a luat haină bărbătească ca să ascunză vro dragoste cu vrunul din ostaşi.

L-aceasta ea răspunse cu o minunată neînspăimântare că ea îşi schimbase portul ca să poată a-i vătăma în război, iar că pân-atunci nici un om nu-i bănuise sexul.

Aceasta o mărturisiră şi toţi soţii ei, adăogând că în toate întâlnirile cu turcii ea dedese foarte frumoase probe de curaj.

Aflând sultanul de această eroină, trimise de o aduse înainte-i şi o întrebă de a ucis vreun turc, la care întrebare ea raspunse cu semeţie că s-a purtat cât a putut mai cu curaj, necruţând nici un duşman şi ucigând vro 10 cu mâna ei.

Sultanul mirându-se mult de virtutea acestei fete generoase, puse de o plimbă în triumf pe uliţele Constantinopolului, aratând-o poporului ca o minune, apoi o dete sultanei spre slujba ei în harem.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric