Scurtul și sângerosul război din Nagorno-Karabakh s-a încheiat. Privind retrospectiv, totul pare o uriașă partidă de poker, în care președintele rus Vladimir Putin a avut de la început toți așii.

Chiar dacă Azerbaidjanul revendică victoria militară și “eliberarea” unei părți importante din regiunea separatistă, marele câștigător rămâne Putin, care și-a adjudecat pacea. Toate interesele Rusiei sunt satisfăcute. Trupele rusești au pus ferm bocancul în Nagorno-Karabakh, armenii își varsă furia pe ONG-iștii lui Soros și pe premierul cu veleități de independență care a semnat acordul, iar Azerbaidjanul n-a rămas complet în sfera de influență a lui Erdogan.

Gaïdz Minassian, specialist în Caucaz și profesor la faimoasa Sciences Po, explică totul în interviul acordat ziarului francez Le Point. Practic marea victorie a Azerbaidjanului a adus un câștig teritorial care ar fi putuit fi obținut și prin negocierile purtate la Kazan în 2011. „ Acel text prevedea retrocedarea de către Armenia a teritoriilor cucerite în jurul Karabakh-ului și un statut intermediar pentru Karabakh. La acea vreme, însă, autoritățile de la Baku au respins acordul pentru că nu doreau să audă despre „statutul intermediar”.Acum  suntem exact în această situație. Și asta este ceea ce Azerbaidjanul numește o mare victorie”.

"Au reușit să țină Turcia în afara jocului diplomatic"

Dacă Azerbaidanul n-a câștigat mare lucru, Putin are, însă, de ce să fie mulțumit, „Rușii sunt mari câștigători pentru că au reușit să țină Turcia în afara jocului diplomatic. Moscova devine din nou arbitrul regional. Putin deține încă o dată cheile soluționării finale. Ceea ce nu era sigur, pentru că rușii au fost prima dată izbiți de implicareaTurciei în această afacere. Ei nu se așteptau la o asemenea intervenție turcească în sudul Caucazului și la un sprijin militar atât de masiv pentru  azeri. A durat destul de mult timp pentru a evalua situația, pentru că au vrut să păstreze două lucruri: relația lor cu Turcia, care este partener în multe domenii, și relația lor destul de bună cu Azerbaidjanul”, susține Gaïdz Minassian.

Avertisment pentru veleitățile Armeniei

Expertul de la Sciences Po recunoaște, însă, că întârzierea cu care rușii au intervenit mai are o explicație. „Președintele rus nu a apreciat timidele semne de independență arătate de noul premier Nikol Pachinian. Acesta din urmă, de exemplu, l-a închis pe fostul președinte armean Robert Kotcharian, care este un apropiat al lui Putin. (...) Este un mod de a le spune armenilor: „Uite, dacă nu am fi intervenit  noi, ați fi pierdut tot", notează Le Point.

În asta constă, de fapt, marea reușită a lui Putin. În loc să se îndrepte spre el, furia armenilor se concentrează împotriva adversarilor lui. Manifestanții din Erevan au devastat deopotrivă sediul Guvernului și birourile Fundației pentru o Societate Deschisă (Fundația Soros), Mai mult, din ce în ce mai multe voci susțin că George Soros  a fost în spatele „revoluției de catifea” care l-a adus pe Nikol Pashinian la putere.

Începe războiul? Panică în China! Beijingul se teme de un “atac surpriză” din partea lui Trump

 

Înscăunarea lui Biden se anunță cu scântei! Kim Jong-un vine cu artificiile