EVZ Special
De la ghilotină la decapitări. De ce Macron nu are nevoie să creeze „un Islam iluminist”
Secularismul rigid din Franța este perceput de tot mai mulți ca fiind inegal cu provocările multiculturalismului și migrației.
Cazul profesorului francez decapitat pentru că a arătat elevilor caricaturi ale profetului Mahomed, considerat de președintele Macron drept „atac terorist islamist”, a șocat societatea franceză, scrie NationalInterest.
Este cel mai recent atac comis de un extremist musulman în Franța,după masacrul din 2015 de la Charlie Hebdo și atacul din 2016 de la Nisa. Dar și după ce Macron a spus că islamul vine în contradicție cu societatea occidentală modernă.
Din păcate, explică NI, legăturile dintre secularismul de stat și religie arată că realitatea franceză e mult mai complicată. Laicitatea franceză, îmbrățișată atât de stânga progresistă, cât și de dreapta islamofobă, depășește cu mult conceptul democratic american de separare a religiei de stat. Numită „laïcité”, ea exclude în esență simbolurile religioase din instituțiile publice. E deja știut că Franța a interzis acoperirea feței, de către femeile musulmane, și simbolurile religioase în școli și instituții publice. Astfel de interdicții nu există în SUA.
În timp ce și in America și în Franța au loc dezbateri despre „fundamentalismul islamic” și „teroriștii musulmani”, democrația americană oferă oportunități mai bune pentru integrarea diferitelor grupuri religioase. Ar fi greu de imaginat ca SUA să anunțe, așa cum a făcut Macron, un proiect sponsorizat de stat pentru „a crea un tip de Islam iluminist”.
În Franța, Constituția definește statul ca fiind laic, fără a delimita granițele acestui secularism. În Statele Unite, Primul Amendament restricționează amestecul statului laic cu religia, spunând că guvernul nu poate nici să stabilească o religie, nici să interzică exercitarea liberă a unei religii.
Savantul francez Jean Bauberot apără un „laicism mai pluralist”, unul care tolerează anumite simboluri religioase în instituțiile publice. Iar Franța a făcut multe excepții pentru catolici. Guvernul acordă fonduri publice substanțiale școlilor private catolice, iar șase din cele 11 sărbători oficiale din Franța sunt sărbători catolice. De aceea, adeseori, laicitatea se traduce printr-o lipsă de dorință de a satisface cerințele religioase ale musulmanilor. În 2015, o organizație musulmană a dat în judecată o autoritate municipală din Burgundia pentru că a refuzat să ofere o alternativă la carnea de porc în cantinele școlilor publice. Justiția a obligat orașul să-și reevalueze politica, dar nu pentru că a încălcat libertatea religioasă. Ci pentru că meniul a încălcat drepturile copiilor.
În multe țări occidentale unde musulmanii sunt o minoritate, extremiștii vor să-i pedepsească pe cei care, spun ei, îl batjocoresc pe profetul Mahomed. În Franța, și nu numai, asta a dus la un rezultat inacceptabil: crima.
Astfel de crime sunt tragedii. Dar a le încadra ca o problemă pur religioasă înseamnă a ignora originile socio-economice și politice ale legilor islamice privind blasfemia. Macron nu are nevoie să „construiască un Islam care să poată fi compatibil cu Iluminismul”, deoarece există deja. Dacă secularismul francez se poate adapta la islam este o altă întrebare, concluzionează NI.
Recomandările noastre
