Sfântul Iacob este numit „fratele” sau „ruda Domnului” pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.

La evrei, toate legăturile de rudenie erau descrise cu un singur cuvânt: „frate”.

Mama lui Iacob a fost Salomeea, prima soție a lui Iosif. Iosif s-a logodit cu Maria după moartea Salomeei. Iacob a călătorit cu Iosif și Maica Domnului în Egipt, pentru a scăpa de prigoana lui Irod, care voia să-L ucidă pe Iisus.

Sfântul Iacob a făcut parte dintre cei 70 de apostoli și el nu trebuie confundat cu Iacob al lui Alfeu sau Iacob al lui Zebedeu.

A crezut în Învierea lui Hristos și Sfânta Tradiție spune că Însuși Mântuitorul l-a orânduit să fie primul episcop al Ierusalimului.

Ca arhipăstor al creştinilor din Ierusalim şi rudă a Domnului, Sfântul Iacob era mult iubit de popor şi slăvit, pentru evlavia şi viaţa lui aspră. De aceea, i se îngăduia să se roage în templu alături de preoți.

De mult ce se ruga în genunchi şi cu mâinile ridicate în sus, i se îngroşase pielea genunchilor lui, ca la genunchii de cămilă. Între creştini, Sfântul Iacob era socotit unul din stâlpii Bisericii (Galateni 2, 9).

La Sinodul Apostolic de la Ierusalim, din anul 50 (Faptele Apostolilor, 15), mulţumită înţelepciunii lui, s-a hotărât ca păgânii, care aveau să se întoarcă la Dumnezeu şi să creadă în Hristos, să nu fie siliţi să păzească legea lui Moise.

De la Sfântul Iacob ne-a rămas o epistolă,care se află în Noul Testament, plină de învăţături înţelepte, despre cum să ducem o viaţă sfântă.

Ne-a mai rămas sub numele lui şi o Sfântă Liturghie, care s-a slujit în Patriarhia Ierusalimului veacuri de-a rândul şi care se săvârşeşte şi în prezent în unele Biserici Ortodoxe, la 23 octombrie şi în duminica de după Naşterea Domnului, când Sfântul Iacob este prăznuit împreună cu Sfântul Proroc David şi cu Dreptul Iosif, Logodnicul Sfintei Fecioare.

În anul 62, Sfântul Iacob a pătimit moarte de mucenic, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim şi ucis cu pietre, pentru credinţa lui în Hristos, pe când se ruga, ca şi Domnul, pentru ucigaşii săi. Pe acel loc creştinii i-au îngropat trupul.

Astăzi capul Sfântului se află la Mănăstirea Esfigmenu din Muntele Athos, iar alte părţi la Mănăstirile Dionisiu (Athos) şi Kykkos (Cipru) precum şi în alte sfinte locaşuri.