Marea Britanie a părăsit oficial Uniunea Europeană pe 31 ianuarie 2020, însă se află într-o perioadă de tranziție, prizonieră a regulilor UE, până la sfârșitul acestui an.

Dacă până atunci Londra și Bruxelles-ul nu se înțeleg asupra unui acord comercial, de la 1 ianuarie 2021, cele două părți vor avea relații comerciale în conformitate cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

În condițiile în care negocierile se află de mai multe luni în impas, premierul Boris Johnson a declarat în septembrie că, dacă părțile nu ajung la un acord până pe 15 octombrie – data următorului summit UE – „atunci nu văd cum ar mai putea exista un acord de liber schimb între noi, și ambele părți ar trebui să acceptăm acest lucru și să mergem mai departe fiecare pe drumul lui”.

Și Johnson a conchis:

„Așa că nu văd nici un motiv pentru care să ne gândim la un termen dincolo de această dată.”

Totuși, potrivit mai multor informații apărute în presă (The Guardian, de exemplu), în urma unei discuții telefonice a lui Johnson cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de la începutul lui octombrie, premierul britanic ar fi acceptat să amâne tacit scadența pentru luna următoare.

Alte surse, cum este de exemplu The Times, afirmă însă că Johnson i-ar fi repetat lui Von der Leyen că 15 octombrie este data limită.

Într-o altă convorbire telefonică, a premierului britanic cu președintele francez, Johnson i-a comunicat lui Macron că rămâne fidel datei de 15 octombrie.

Cu toate acestea, Boris Johnson a încălcat deja o dată limită fixată tot de el. În luna februarie, The Guardian dădea publicității un document guvernamental, care afirma că dacă „liniile mari ale unui acord” nu sunt „clare” în iunie, atunci executivul britanic se va orienta către o ieșire fără acord din UE.

Au mai existat și alte trei date limită pentru Brexit, anul trecut, când ziua inițială a Brexitului s-a mutat din 29 martie 2019 în 31 octombrie 2019, după ce fostul premier britanic, Theresa May, nu a reușit să-și treacă acordul cu UE prin parlament.

Camera Comunelor, dominată pe atunci de adepții pro-UE, l-a forțat pe noul prim-ministru, Boris Johnson, să accepte o nouă amânare pentru 31 ianuarie 2020.

Acesta a declarat că nu va prelungi perioada de tranziție și că nu va accepta cu orice preț și în orice condiții un acord cu UE, fiind gata să plece fără acord.

Există mai multe informații că țările din UE se pregătesc de „haosul” unui Brexit fără acord.

Un diplomat european a declarat duminică pentru The Telegraph că, și în condițiile în care nu se încheie un acord până în ianuarie, aceasta nu înseamnă că nu există perspectiva unui acord ulterior.

Un alt diplomat a afirmat, însă, că nu va exista o reluare a negocierilor, în cazul unei ieșiri fără acord.

O altă sursă a declarat pentru ziarul britanic că, și în condițiile în care negocierile s-ar relua, după o ieșire fără acord, Bruxelles-ul și-ar menține pretențiile actuale, socotite inacceptabile de Londra.

La începutul acestei luni, Nigel Farage, liderul Brexit Party, a prezis că va fi încheiat un acord comercial în termenul perioadei de tranziție – dar că acesta va include compromisuri grave, care îi vor nemulțumi pe adepții Brexitului.

Mai multe relatări de săptămâna trecută indicau că Boris Johnson s-ar pregăti să se supună unora dintre solicitările UE, cum ar fi respectarea pe teritoriul britanic a hotărârilor CEDO, în schimbul unui acord de liber schimb.

Același Johnson afirma însă, săptămâna trecută, că „țara noastră nu doar că a părăsit Uniunea Europeană, dar, pe 1 ianuarie, ne vom relua controlul total asupra banilor noștri, a frontierelor noastre, a legilor noastre”.