Scriu această opinie, ştiind bine că îmi vor sări în cap tot felul de deontologi. De apărători ai democraţiei. De teoreticieni ai moralei. Că voi fi acuzat că din cauza mea şi a altora ca mine, ne sancţionează UE, că de-aia nu luăm fonduri, că or să ne dea afară din NATO şi rămânem fără apărare, că ne vor înghiţi ruşii în trei secunde şi alte tâmpenii şi clişee din astea, de care, eu, unul, m-am săturat. După care, desigur, vor mai fi cântate pe diferite voci şi calificativele: pro-sovietic, securist, comunist şi altele asemenea. Nu sunt prea multe, că nici măcar imaginaţie nu au.

Îmi exprim aici, în evz.ro, strict părerea mea despre vot şi clasat politică românească. În primul rând, cu dreptul pe care mi-l dă democraţia şi al libertatea cuvântului, pe care le clamează deotologii, dar doar pentru a aplica de fapt cenzura, pentru a băga pumnul în gură celor care au altă părere decât a lor. În al doilea rând, am şi calitatea morală să vorbesc. În primul rând pentru că am luptat la propriu, cu arma în mână, la Revoluţie, pentru a putea vorbi şi scrie liber. În al doilea rând, pentru că în 30 de ani de presă liberă, nu am luat niciodată şpagă, deşi mi s-au oferit de multe ori sume consistente. Nu am luat nici măcar un vârf de ac sau un capăt de aţă de la nimeni, am scris aşa cum mi-a dictat conştiinţa, punându-mi cu bună ştiinţă, tot la propriu, viaţa în pericol. Niciodată nu am făcut parte, nici acoperit, nici descoperit, nici nu am fost plătit pe sub masă de vreun serviciu secret, nici român, nici străin, nici înainte, nici după Revoluţie.

Să trecem acum la opinia mea. Opinie care are de fapt două puncte.

1.Punctul 8 de la Bucureşti. Se vorbeşte demult despre primenirea clasei politice. Despre resetarea ei, chiar. Că actualii oameni politici nu sunt decât nişte jepcari şi ţepari care au ruinat ţara pentru folosul propriu. De la mic la mare, toţi au furat cât au putut. În plus, mai sunt şi idioţi. Analfabeţi, incapabili să vorbească româneşte corect, cu bacalaureate luate pe la 40 de ani, după ce în prealabil şi-au făcut două facultăţi de care nu a auzit nimeni şi trei doctorate în cel mult doi ani de zile.

Nu mai vreau să aud şlagărul acela cu: „Să nu generalizăm. Nu sunt toţi la fel”. Vă întreb, dacă printre ei sunt şi oameni buni, capabili de ceva şi iubitori de ţară, cum dracu’ se face că bunii şi capabilii ăştia nu au câştigat niciodată.? Că tot răii şi incapabilii au ieşit învingători, ori de câte ori s-a pus la cale o mârşîvie mai mică sau mai mare împotriva alegătorilor?

Clasa politică şi funcţionărimea cu lefuri grase şi afaceri murdare cu bani publici nu este altceva decât o mlaştină care duhneşte, în care colcăie personaje care de care mai hidoase. Asta este părerea mea şi generalizez, pentru că asta este părerea mea şi mi-am cucerit dreptul să o exprim.

Aceleaşi personaje, de ani şi ani de zile, vin acum să ne spună iar să-i votăm, pentru că ştiu ce au de făcut în viitor. Unii dintre ei au îmbătrânit în Parlament. Alţii prin funcţii publice grase. Lucrează moartea la ultimile file din dosarele lor, dar vorbesc despre viitor şi cum ni-l vor face ei luminos, uitând să ne spună de ce nu l-au făcut până acum, de când colcăie prin politică.

Dar nu rechizitoriul clasei politice vreau să-l fac acum. Ştim foarte bine, fiecare dintre noi, oamenii de rând, ce fel sunt aceşti siniştri. Fiecare dintre dumneavoastră cunoaşte cel puţin un astfel de personaj şi ştie cel puţin o fărădelege pe care a săvârşit-o.

Eu m-am gândit la o soluţie, ca să scăpăm de ei. Poate este proastă. Dar este o iniţiativă. Altceva decât statul cu mâinile în sân şi plânsul de milă: „Iar ne-au minţit! Iar ne-au furat!”

La începutul tinerei noastre democraţii, în anii ’90, eram parcă mai înţelepţi. A existat un celebru punct 8 de la Timişoara. Ce-ar fi să ne gândim din nou la el? Să-l reactualizăm. Ce-ar fi ca Legea electorală să se modifice la iniţiativa cetăţenilor, iar pe buletinele de vot să mai apară o căsuţă în afară de cele cu numele candidaţilor sau al partidelor. O căsuţă în care să fie scris cuvântul „Nimeni”. Iar dacă alegătorii vor pune ştampila mai mult pe „Nimeni”, scrutinul să fie invalidat şi să se organizeze un altul la o distanţă de timp rezonabilă. Iar cei care s-au aflat pe listele respinse de alegători, să nu mai aibă voie să mai participe două, poate trei cicluri electorale, la alegeri.

Aşa s-ar responsabiliza partidele atunci când alcătuiesc listele. Nu pe criteriul: cine dă şpaga la conducere, să-l pună pe loc eligibil.  Aşa s-ar gândi de două ori şi cei care candidează. Pentru că pot fi scoşi din joc, de la ciolan adică, 8 sau 12 ani. Punctul 8 de la Bucureşti. Asta este opinia mea.

2. În ceea ce priveşte dreptul la vot, am şi aici o opinie. Eu cred că tărie că ar trebui să nu mai aibă dreptul să voteze asistaţii sociali. Pe considerentul că dacă nu eşti capabil să-ţi conduci propria-ţi gospodărie şi ai nevoie să te întreţină statul, deşi tu eşti un zdrahon foarte bun de muncă, ai făcut şapte copii, dar lenea nu te lasă să te urneşti din faţa paharului, cum să participi la conducerea treburilor obştii, a satului, comunei sau oraşului în care locuieşti. Lasă-i pe cei care te întreţin să decidă.

Dacă s-ar aplica această interdicţie, s-ar eradica şi mita electorală dată de primarii în funcţie, din banii de la buget, pentru a fi realeşi.

Punctul 8 de la Bucureşti şi interzicerea asistaţilor sociali a dreptului de a vota! Asta este opinia mea!