Mai multe ziare occidentale au relatat că liderul turc le-a cerut generalilor săi să escaladeze la maximum tensiunile din această regiune.

De când Grecia și Egiptul au semnat un acord privind frontierele lor maritime, iar Turcia, ca răspuns, a relansat prospecțiunile sale geologice în zonele maritime exclusive ale Greciei și Ciprului, tensiunile Mediteranei au ajuns atât de ridicate încât este nevoie doar de o scânteie pentru o explozie regională devastatoare.

Iar această scânteie s-a și ivit, pe 12 august, când a avut loc ciocnirea dintre fregata greacă HS Limnos și fregata turcă TCG Kemal Reis, când prora celei dintâi a provocat daune celei de-a doua.

Pe 2 septembrie, cotidianul gernan Die Welt, citând surse militare turce anonime, afirma că președintele Erdogan ar fi cerut „cu câteva zile în urmă” statului său major să provoace un „incident” cu marina greacă, scufundând una dintre navele sale… dar fără a provoca victime.

Generalii turci ar fi respins ideea lui Erdogan, precum și o altă sugestie, făcută de un consilier prezidențial, de a doborî un avion de vânătoare grec, astfel încât să i se lase pilotului posibilitatea de a se ejecta.

Potrivit Die Welt, obiectivul urmărit de Erdogan prin exacerbarea tensiunilor cu Grecia din Mediterana răsăriteană ar fi în primul rând „consolidarea puterii sale și strângerea rândurilor turcilor în spatele său”, în timp ce economia turcă se clatină, ceea ce sporește nemulțumirea socială.

Potrivit unei surse citate de ziarul francez Le Figaro, această cheie de lectură este plauzibilă:

„Distanța dintre Oruç Reis (vasul de cercetări seismice trimis de Turcia în Zona Economică Exclusivă greacă – n.r.) și navele de război care îl înconjoară ar putea să nu permită din punct de vedere tehnic forajele”, a spus sursa pentru Figaro.

„Oricum ar fi, exploatarea acestor resurse va necesita mulți ani de acum încolo. Demonstrația de forță a Turciei pe mare este așadar în primul rând una politică.”

Totuși, comentează Opex 360, aceasta ar însemna ignorarea doctrinei „Patriei albastre”, formulată de amiralul Cem Gürdeniz, care vizează extinderea frontierelor maritime ale Turciei, atât în Mediterana orientală cât și în Marea Neagră.

Aceasta înseamnă însă punerea în discuție a Convenției Națiunilor Unite privind Dreptul Mărilor (pe care Turcia nu l-a semnat) și care explică acordul parafat luna trecută între Ankara și guvernul de uniune libian, și deci intervenția militară turcă în Libia.

Pe de altă parte, într-un recent interviu acordat AFP, amiralul Gurdeniz avertizase: „Dacă Grecia apasă pe trăgaci, va fi sfârșitul NATO”.