În 1918 fusese secretar al Adunării Naționale de la Alba Iulia.

În prima sesiune a Academiei Române de după Marea Unire, desfășurată în primăvara lui 1919, a fost ales membru corespondent, la secția istorică.

În 1946-1947, Zenovie Pâclișamu a fost membru în delegația României la Conferința de Pace de la Paris, ca expert în probleme de istorie a Transilvaniei.

După arestarea episcopilor Tit Liviu Chinezu și Vasile Aftenie a fost numit vicar general mitropolitan pentru enoriașii uniți din Vechiul Regat.

Jovial, optimist, sănătos şi foarte erudit

A fost arestat la 6 decembrie 1949, învinuit că oficia slujbe clandestine în rit greco-catolic.

Încarcerat la Jilava, la 6 iulie 1950 a fost transferat la Penitenciarul Sighet cu menţiunea „a se încarcera împreună cu preoţii”.

Părintele Alexandru Raţiu îl descria în memoriile sale drept „jovial, optimist, sănătos şi foarte erudit”.

La 12 iulie 1950 a sosit la Penitenciarul Sighet de la Jilava un colet poştal conţinând „obiectele de valoare a deţinutului Pâclişan Zenovie, ceas mână Longines şi una verighetă”.

Potrivit memorialulsighet.ro, într-un referat din 6 martie 1952, locotenentul de securitate Gheorghe Enoiu propunea „să fie adus la D.G.S.S., să fie cercetat şi apoi să i se întocmească acte de trimitere în Justiţie”.

La 14 aprilie 1952, locotenentul Gheorghe Enoiu a finalizat cercetările, propunând trimiterea în justiţie pentru „favorizare de infractor şi omisiune de denunț”.

Prin Sentinţa nr. 142 din 22 octombrie 1952 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a fost condamnat la 6 ani închisoare corecţională, 5 ani degradare civică, 200 lei amendă, confiscarea averii personale şi 200 lei cheltuieli de judecată pentru delictul de „uneltire contra ordinei sociale”. A fost fliberat în 1953.

A doua arestare

În 12 iunie 1956, conducerea Direcţiei a III-a a aprobat deschiderea dosarului de urmărire individuală nr. 626, fiind suspectat de „legături cu străinătatea”.

În 18 aprilie 1957 a fost rearestat, condamnat de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucureşti, prin Sentinţa nr. 215 din 24 octombrie 1957, la 12 ani temniţă grea şi 6 ani degradare civică pentru „crima de înaltă trădare” şi la 8 ani închisoare corecţională, 5 ani interdicţie corecţională pentru „uneltire contra ordinei sociale”.

La 26 octombrie 1957 a fost înaintat recursul, însă Zenovie Pâclișanu a decedat cinci zile mai târziu în arestul Ministerului de Interne. Avea 71 de ani.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric