Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură nu ni se relatează nimic despre Adormirea Maicii Domnului. În schimb, cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc adevărata tradiţie a Bisericii în această privinţă.

Când a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, să ia la Sine pe Maica Sa, atunci, cu trei zile mai înainte, a rânduit ca ea să fie înștiințată printr-un Înger de mutarea de pe pământ la viaţa cerească. La fel cum fusese înștiințată, la Buna Vestire, despre Întruparea Mântuitorului

Auzind, Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat mult şi s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor, ca să se roage, pentru a se pregăti de momentul minunat al reîntâlnirii cu Fiul său.

Apoi s-a întors acasă şi a pregătit toate cele de îngropare, spunându-le apropiateloe ei că, mutându-se la ceruri, nu numai că nu le va uita, ci, de acolo de sus, ea va veghea și va ocroti lumea întreagă.

Maica Domnului și-a împărţit veşmintele văduvelor sărace, și-a cerut iertare de la toţi, s-a așezat pe pat și s-a rugat.

Şi, binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.

Multe vindecări s-au împărţit atunci tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea sa.

Şi s-a auzit atunci un tunet mare şi au venit de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos la casa Maicii Domnului, din Ierusalim.

Şi, începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au însoţit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu.

Potrivit tradiției, un iudeu a încercat să răstoarne patul pe care se afla întinsă Maica Domnului. Atunci, însă, s-a ivit un înger care i-a tăiat mâinile, iar acestea au rămas lipite de pat. Această scenă poate fi văzută în icoana praznicului.

Sosind cortegiul în satul Ghetsimani, apostolii au așezat în mormânt trupul Maicii Domnului și au zăbovit acolo încă trei zile, aşteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduială dumnezeiască, lipsea.

La fel ca atunci când Iisus Înviat li s-a arătat ucenicilor. Și, la fel cum atunci s-a dezvăluit dumnezeirea lui Hristos, și întârzierea de acum a lui Toma va fi la originea unei mari revelații.

Sosind în sfârșit Toma, s-a întristat fiindcă nu se învrednicise a mai vedea chipul Maicii Domnului, asemenea celorlalţi Apostoli.

Special pentru el s-a deschis încă o dată mormântul. Așa l-au descoperit fără sfântul trup al Maicii Domnului.

În mormânt a fost lăsat numai giulgiul, ca mângâiere şi mărturie neîndoielnică a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul.

Pentru asemănările pe care această sărbătoare le are cu cea a Învierii i se mai spune și Paștile de Vară.

Aşadar, potrivit credinței Sfintei noastre Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul său n-a cunoscut stricăciunea, care vine în mod obișnuit după moarte, nici n-a rămas în mormânt.

Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi preaslăvit, a fost mutată şi cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.

Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de Îngeri, nu prin puterea ei proprie, ci prin voinţa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos,

Acolo, în ceruri, se roagă de-a pururi pentru noi. Iar rugăciunile sale, ca o Mamă ce este, nu sunt niciodată ignorate de Fiul său.