Era, pe vremuri, ținutul din marginea Poloniei și cuprindea cetatea Hotinului, menită să apere Moldova dinspre această parte.

Județul Hotin al României Mari face parte dintre județele Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia) și este ultimul județ spre Nord, al acesteia. Avea o suprafață. 3.782 km².

Județul și-a luat numele de la cetatea care-și rasfrânge, în față Cameniței – bastion al Poloniei de altădată - chipul în apele Nistrului.

Cetatea a fost înălțată de moldovenii lui Alexandru cel Bun, către 1400, cu ajutorul litvanilor marelui principe Vitold. Pâna la trecerea ei în posesiunea Turcilor, cetatea a fost administrată de pârcalabi. Sub Ștefan cel Mare, pârcalabul ei a fost un unchi al Domnului – Vlaicu.

Citește și Ștefan cel Mare plantează Dumbrava Roșie cu polonezi înjugați. Storojineț, județul pierdut

În ea, Petru Rareș a înfruntat pe Poloni.

Din ea, Bogdan, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, a plecat pentru desele lui incursiuni în Polonia.

În 1600, Mihai asedia pe Ieremia Movilă, închis în cetate.

Trădarea lui Ștefan Petriceicu și a lui Grigore Ghica

Aici, în 1673, Ștefan Petriceicu, Domn al Moldovei, și Grigore Ghica, Domn al Țării Românesti, își așezară corturile, alături de oastea turcească, venită să atace pe regele Sobietki, și de aici, trecură în oastea acestuia, trădând cauza Turcilor.

În 1713, Abdi Pasă, serascherul, trecând prin Hotin, cu oaste, spre a instala că rege în Polonia pe Stanislas Leszczynski, prietenul lui Carol XII și viitorul socru al regelui Ludovic XV al Franciei, puse mâna pe frumoasă cetate a Moldovei.

Cu ajutorul chiar al lui Nicolae Mavrocordat care domnea atunci în Moldova, el îi făcu reparații și adaosuri – într-un miserabil stil turcesc – și o dădu în primire, împreuna cu ținutul înconjurator pe care îl smulse Moldovei, unui pașă, că să fie de apărare Semilunei, în acest punct amenințat de expansiunea teribilă a Rusiei.

Așa se născu raiaua Hotinului, a cărei existența tulburată de incursiuni austriece și rusești, în 1739, 1769, 1788 se sfârsi în 1812.