Cuviosul Atanasie Athonitul s-a născut în Trapezunt, pe țărmul sud-vestic al Mării Negre, în preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam.
Tatăl său era de neam din Antiohia Siriei, iar mama din Colhida (Grecia).
Deși, părinții doreau ca el să ajungă un soldat viteaz, nu au avut parte să-l vadă crescând, deoarece au murit de timpuriu. Copilul a fost crescut de către o călugăriță, care era rudă a sa mai îndepărtată.
Într-o zi a venit în Trapezunt un slujitor împărătesc, care văzându-l pe Avraam și calitățile sale sufletești și intelectuale, l-a luat la Constantinopol și l-a încredințat unui învățător vestit pentru a-l învăța filosofia.
Ulterior, a părăsit Constantinopolul împreună cu Cuviosul Mihail Malein, starețul mănăstirii Kyminas din Asia Mică. Acesta l-a tuns în monahism, dându-i numele de Atanasie.
După patru ani s-a retras la muntele Athos. Împăratul Nichifor Focas (963-969) și fratele său Leon patricianul au ascultat rugămintea Cuviosului Atanasie și au zidit în Athos ceea ce avea să devină Mănăstirea Marea Lavră, reunind schiturile existente într-o singură comunitate.
Atanasie a stabilit în mănăstire o rânduială cenobitică (viață de obște) pe baza modelului mănăstirilor din Palestina.
Trecerea sa la cele veșnice, în jurul anului 1000, i-a fost vestită dinainte. Astfel, pregătindu-se să inspecteze lucrările de extindere a mănăstirii, el s-a îmbrăcat în hainele de sărbătoare. Când s-a urcat pe schele, cupola bisericii s-a prăbușit peste Atanasie și alți șase monahi, omorându-i pe toți.
Totuși, trupul său a rămas nevătămat, având doar o rană la picior, din care a curs mult sânge. Frații s-au grăbit să strângă acest sânge, care mai apoi a făcut multe minuni.
La împlinirea unui an de la moartea sa, când monahii se pregăteau să prăznuiască hramul bisericii, închinate Maicii Domnului, aceasta li s-a arătat în vis, arătându-le că se cuvenea să cinstească mai întâi pe Cuviosul Atanasie.
De atunci, Sfântul li s-a arătat de mai multe ori fraților de la mănăstire ca să îi povățuiască sau să îi mustre.
Recomandările noastre
