Județul Storojineț, așezat la granița dinspre Polonia, era unul dintre cele cinci județe ale Bucovinei.

A fost creat de austrieci, după răpirea Bucovinei (1775). Istoria să gravitează, în sec XV și XVI în jurul deselor conflicte armate cu Polonia, - în special acela provocat de Pocutia vecină.

În cuprinsul acestui județ se află Dumbravă Roșie, pădure de stejari răsărită din ghindă semănată din porunca lui Ștefan cel Mare, pe locul arat de cei 10.000 poloni prinși și înjugați de el după lupta de la Codrii Cosminului (1497).

Orașul Vijnita este leagănul familiei Tăutul, ai căror membri - printre care legendarul logofăt - s-au ilustrat dintre boierii Moldovei.

Județul are, după rezultatele provizorii ale recensamântului general al populației din 29 decembrie 1930, un număr de 169.518 locuitori.

La dată de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului a fost de 182.472 locuitori.

Județul Storojineț cuprinde două regiuni deosebite : Valea Ceremusului și Valea Siretului. Ceremusul, apă limpede de munte, în tot cursul său formează hotarul țării noastre dinspre Polonia și se varsă cu toată apa adunată de pe la pâraie în Prut.

Citește și România interbelică. Județul Cernăuți, istorie în date și imagini

În schimb, Șiretul atrage spre sine toate pâraiele  ce izvorăsc din munții Bucovinei, situați la est de râul Ceremuș. Valea Ceremusului tinde de la sud la nord, iar cea a Siretului coboară de la vest spre est.

Teritoriul județului este cuprins în cea mai mare parte de munți. Numai regiunea din jurul Storojinețului posedă sol fertil. Din această cauza gospodăria județului, în ce privește cerealele, est deficitară. Alimentele trebuiesc importate, în timp ce lemnul se exportă.

Huțanii

În valea Ceremusului locuiesc Huțanii, o populație care astăzi vorbește limba slavă. Originea lor nu e cunoscută.

Cercetătorii îi prezintă drept Tătari, înruditi cu vechii Uti sau Tătari românizați, care în urmă au fost slavizati.