Plicticoșenia tărăgănată a lui Klaus Iohannis are și o parte bună: e mai previzibilă decât prelungirea stării de alertă. Nimic din ce se pogoară din Dealul Cotroceni asupra poporului român nu poate surprinde omul normal.

„Cred că ați aflat pe surse ce voi face cu legea identității de gen...”, a declarat Iohannis, joi. Masca i-a ascuns zâmbetul de tablă galvanizată, doar elasticul s-a lăbărțat puțin pe pomeți.

„Sursele” erau cele ale Digi 24, canalul colector al celor mai intime gânduri prezidențiale, care anunțase că președintele nu va promulga legea.

Totuși, nu trebuia să fii Mafalda pentru a ghici că politicianul, care i-a făcut „fanatici religioși” și „infatuați” pe susținătorii familiei tradiționale și a votat sfidător, abia în al 12-lea ceas, când s-a asigurat că soarta referendumului era pecetluită, se va opune interzicerii identității de gen în școli.

Pentru cei pe care noua Revoluție Culturală i-a luat pe nepregătite, trebuie arătat că, potrivit „teoriei identității de gen”, omul se naște cu un sex biologic – masculin sau feminin – care nu coincide întotdeauna cu genul său. Pentru că genul unui om, susține teoria, este determinat de o sumedenie de factori sociali și culturali – mediul familial, educația, anturajul, condițiile sociale etc. – care îl pot influența să se identifice cu un „gen” diferit de sexul biologic.

Spre deosebire de sexul biologic, „genul” nu este doar masculin sau faminin: potrivit site-ului healthline.com, există nu mai puțin de 64 de „identități de gen”.

De asemenea, spre deosebire de sexul biologic, care poate fi schimbat doar prin intervenție chirurgicală, „genul”, fiind o chestiune de „asumare” și „identificare”, poate fi schimbat oricând îți dă ghes Eul.

Aceasta este și cea mai importantă caracteristică a „genului”: fluiditatea.

Am mai scris că revoluția socialistă mondială a eșuat din cauză că motorul ei, clasa muncitoare, s-a gripat. A fost pervertit de capitalism. Nivelul de trai a crescut atât de mult în Occident, încât proletariatul a devenit cât se poate de mulțumit de viața sa și s-a sastisit de „lupta de clasă”.

Dar ideea revoluției biruitoare nu a murit: avea nevoie doar de un motor nou. Un motor care să nu mai fie în pericol de a se gripa. Așa a fost înlocuit  Proletariatul cu Minoritățile de toate felurile: rasiale, culturale și mai ales sexuale. Cele din urmă aveau avantajul că se pot multiplica la nesfârșit. Când avântul revoluționar lâncezește, este inventată o nouă minoritate sexuală, gata să se bată cu toate prejudecățile (inclusiv ale celorlalte minorități sexuale) pentru a se impune și a fi recunoscută.

Acesta este avantajul „fluidității” de care vorbeam: spre deosebire de Clasa Muncitoare, care se anchilozează inevitabil, Genul se reinventează și se reînnoiește continuu. Așa a devenit Genul motorul ideal al „revoluției permanente” visate de Troțki, idolul Stângii occidentale.

Să mai spunem doar că în procesul de apariție a noi „varietăți de gen”, nu o dată se întâmplă ca acestea să intre în coliziune cu altele, deja existente. De pildă, zilele acestea se scrie enorm în Occident despre războiul dintre J.K. Rowling, „mama lui Harry Potter”, o feministă convinsă și o militantă activă pentru drepturile lesbiene, și transsexuali. Rowling afirmă că transsexualii și transgenderii, nefiind femei adevărate, compromit lupta feministelor și a lesbienelor. Bărbații „trans” susțin însă că sufletul și sensibilitatea lor sunt mult mai feminine decât cele ale lesbienelor. Și dă-i război...

Dar părinții Noii Revoluției Mondiale se bucură: din asemenea conflicte, ideologia se limpezește și Revoluția iese întărită. La fel cum a ieșit din conflictele dintre bolșevici și menșevici sau, la noi, dintre Gheorghiu-Dej și Ana Pauker - Vasile Luca - Teohari Georgescu.