Astăzi trebuie sa zâmbeşti şi să-ti pastrezi calmul, mai ales daca auzi si vezi lucruri neplăcute; mănâncă alimente naturale si evită dulciurile industriale. In urma unei analize cinstite şi atente trebuie sa lasi deoparte problemele care nu sunt ale tale si sa te concentrezi pe propriile interese, pe interesele familiei tale.

Forța să fie întotdeauna cu voi! HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 25 mai s-au născut: Ralph Waldo Emerson, Iosif Broz Tito, Robert Ludlum, Eugen Simion.

În calendarul creştin-ortodox fix este zi cu cruce neagră, A treia aflare a capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul. Şi Sf.Mc. Celestin. Interesant nume, Celestin, pare potrivit pentru un băiat bun şi înclinat către studiul medicinei. Sau de ce nu, astronom, sau, astrolog, are doar “celest” în componenţa numelui!

Pe 25 mai este un reper interesant în “Kalendarul” vechi.

Este Ziua Pietrei care fierbe. Tradiţional, în calendarul fix popular este ziua lui Ioan Fierbe Piatră, Intrătunul, a treia aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul – nu se lucrează la câmp!

În “Kalendarul” vechi, de la daci, începeau sărbătorile tradiţionale ale verii, care, dacă, nu se respectă, atrag represalii meteorologice şi primejduirea recoltei. “Poporul nu lucrează crezând că va fi ferit de orişice cumpănă şi furtună grea, mai ales cu fulger, trăsnet şi foc, pentru că Ion, fierbâbd piatra o duce şi o descarcă unde voieşte, mai ales pe semănăturile sau livada celui care i-a necinstit ziua. Ion Fierbe Piatra este rău de inundaţi!” (Marian, 1994, II, pagina 348)

Sărbătoarea Pietrei. Piatra care fierbe. Poate cea mai veche sărbătoare din tot calendarul. Mai înainte de Lupul Şchiop, de Cavalerul Trac şi, bineînţeles, mult, mult mai înainte de sărbătorile creştine.

Probabil că datează din timpul glaciaţiunii Wurm. C.S. Nicolaescu-Plopşor, marele istoric, zicea despre piatra care fierbe: “Măi nene, zice, dacă chiar vrei o dată, să zicem acum douăzeci de mii de ani!”

Sfârşit de paleolitic, poate neolitic timpuriu. Frig, foarte frig! Încă nu se inventase olăritul şi oamenii aveau nevoie de ceva cald, un lichid acolo, un fel de supă şi ceai în acelaşi timp. Fierbinte să fie! Vasele lor erau din lemn, aşa că nu puteau să le pună pe foc. Inventiv, omul preistoric a găsit o soluţie: încălzea pietre alese cu grijă până ce aproape se înroşeau apoi le cufunda în oala de lemn, în lichidul cu ceva de ale gurii. Piatra înroşită fierbea lichidul!

Mai târziu, peste mii de ani, când olarii noştri de la Cucuteni făceau adevărate opere de artă, s-a stabilit ca aducere aminte această zi, când “se fierbea piatra”.

Oamenii “primitivi” au avut întotdeauna o dreaptă judecată. Să ne amintim de pieile roşii, de Winnetou al lui Karl May. Nici strămoşii noştrii nu făceau excepţie. Au stabilit pe bună dreptate ziua pietrei care fierbe ca aducere aminte de unde veneau şi cât de greu au dus-o atunci! De fapt nu cred că erau mai ”primitivi” decât românul standard de astăzi, posesor de smart și cu cont pe Facebook! Doar tehnologia a avansat…