Balada de la moartea Arhiereului care și-a săpat mormântul cu mâinile sale

Răpus de Covid la 90 e ani, dar vrednic de pomenire va fi pentru todeauna IPS Pimen

Slujba înmormântării Părintelui Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților a avut loc vineri, 22 mai, la ora 12.00, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, după Sfânta Liturghie, și a fost susținută de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan și Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie alături de Preasfințitul Damascin și un sobor de Arhierei, urmând ca trupul neînsuflețit al Arhipăstorului Bucovinei să se întoarcă în pământ, conform dorinței sale, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, în mormântul pe care Înaltpreasfinția Sa și l-a pregătit cu mâinile sale.

 Pe piatra de mormânt vrednicul de pomenire monah a înscris versuri din poezii patriotice ca „Trei Culori” de Ciprian Porumbescu sau „Pe-al nostru steag e scris Unire”, cât și pasaje din Sfânta Scriptură și rugăciuni.

 Cu fix două luni în urmă, pe 21 și 22 aprilie, ÎPS Pimen slujea afară, pe o vreme rea. La 90 de ani, ÎPS Pimen a slujit și apoi a miruit credincioșii care au încercat să fie prezenți la slujba de la Mănăstirea Sf. Ioan de la Suceava.

Informații contradictorii despre vreme. Prognoza meteo pentru 22 decembrie

Cea mai rea veste pentru șoferi. Se întâmplă de la 1 ianuarie 2025

Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut la 25 august 1929, din părinţii Maria şi Mihai Zainea, o familie de oameni credincioşi din localitatea Herăşti, comuna Greabănu (judeţul Buzău), primind la botez numele Vasile. La 22 de ani a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamţ, primind numele de Pimen. În paralel cu studiile teologice, mânat de dragostea pentru artă sacră, a urmat şi cursurile Institutului de Arte Plastice din Bucureşti. De altfel, întreaga sa viață a avut o preocupare constantă pentru restaurarea monumentelor, pentru a se reda demnitatea și frumusețea originală a întregului patrimoniu al Moldovei de Sus ‒ Bucovina.

Părintele Arhiepiscop Pimen a fost un chip al monahului ascetic și plin de râvnă misionară. Ca stareț sau împlinind alte slujiri, și-a pus amprenta asupra unor așezăminte monahale precum Mănăstirea Putna, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava, Mănăstirea Văratec, Mănăstirea Bistrița sau Schitul Durău. În 1978 a fost numit de Patriarhul Iustin Moisescu ca Superior al Aşezământului Românesc de la Ierusalim.

În perioada 1980-1982, din încredințarea Patriarhul Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Arhimandritul Pimen Zainea a împlinit ascultarea de exarh al mănăstirilor, până când a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor. Din această treaptă a slujirii bisericești avea să fie chemat Vlădica Pimen, pe 24 ianuarie 1991, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, să fie Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, o eparhie reactivată după căderea comunismului.

Era impresionantă dragostea sa față de Țară, față de Istorie, față de Putna Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Durerea pe care o purta mereu în inimă avea forma acelei hărți în care România cuprinde și Moldova de dincolo de Prut.