Decizia pe starea de urgență a împărțit CCR. Cine și de ce a făcut opine separată

Decizia pe starea de urgență a împărțit CCR. Cine și de ce a făcut opine separatăSursa foto. EVZ

Doi dintre magistrații CCR, judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu susțin că decretul pentru instituirea stării de urgență, emis de președintele Klaus Iohannis, nu poate fi verificat decât de instanțele de judecată, în ce privește oportunitate și temeinicia sa. Cele două și-au prezentat punctul de vedere într-o opinie separate la motivarea CCR pe tema anulării amenzilor date în starea de urgență.

Potrivit acestora, Parlamentul încuviințează sau nu instituirea stării de asediu sau a celei de urgență, însă nu verifică temeinicia și oportunitatea actului normativ în baza căruia sunt instituite deoarece acest lucru ține de competența instanțelor judecătorești

Judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu au arătat că actul normativ emis de Parlament prin care a fost supus controlului de legalitate și temeinicie un act normativ emis de Președintele României contravine Constituției, principiului separației puterilor în stat și dreptului de liber acces la justiție.

„În acest caz, controlul parlamentar – invocat falacios (în eroare logică- n.red.) de opinia majoritară – ar viza raporturile de natură politică dintre puterea legiuitoare și puterea executivă, care tocmai în considerarea acestui fapt sunt exceptate de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, și nicidecum aspectele de legalitate formală si materială ce pot fi verificate doar de instanțele judecătorești”, arată cele doua judecatoare CCR, conform România TV.

În opinia separată, se precizează că majoritatea susține că decretele Președintelui României sunt supuse controlului politic, exercitat de Parlament și juridic, din partea Curții Constituționale, însă acest lucru „neagă realitatea normativă obiectivă din statul de drept care ar trebui să fie România: competența Parlamentului și, respectiv, a Curții Constituționale sunt fiecare prevăzute în Constituție, iar aceasta nu a conferit astfel de atribuții nici legiuitorului și nici judecătorului constituțional”.