Deși era o femeie atrăgătoare, Catia nu se simțea pregătită pentru o relație cu un bărbat. Trecuse de douăzeci de ani, dar amintirile copilăriei nu-i dădeau pace. Pur și simplu nu-și putea lua gândul de la nopțile nedormite din pricina scandalurilor provocate de părinții ei.

Crescuse într-o familie cum probabil sunt multe, în care bărbatul înșală și femeia iartă, în care căsătoria se târăște odată cu timpul care pare încremenit între teama de singurătate și rușinea de gura lumii.

Catia nu-și amintea dacă își văzuse vreodată părinții fericiți. Tatăl ei, un avocat de succes, ascundea sub paravanul soțului perfect un caracter mizerabil, consumându-și banii și bărbăția plătind prostituate de lux la tarif negociat.

Maică-sa, medic dermatolog, ar fi putut avea orice bărbat, dar, din motive greu de înțeles, alesese o viață anostă lângă un bărbat pe care nu-l mai iubea demult.

-Eu nu înțeleg de ce nu divorțati voi doi, le-a spus Catia într-o seară.

-Să-l las acum după atâția ani ca să-ți facă de cap cu cine știe ce puștoaică flămândă după banii lui ? am răbdat atât, mai rabd puțin.

-N-am timp de divorțuri, Catia, i-a răspuns și taică-său. În plus, viața ar fi atât de plictisitoare fără scandalurile maică-tii!

-Atunci vă meritați unul pe celălalt. La binele meu nu v-ați gândit niciodată.

-Dar nu ți-a lipsit nimic draga mea.

În anul întâi de facultate Catia a plecat din casa părinților și împărțea cu o colegă un apartament la Romană.

Vedea în jurul ei o grămadă de cupluri nefericite, inimi frânte de fete care visau să întâlnească marea dragoste, băieți care nu-și doreau decât plăceri carnale care să nu dureze mai mult de câteva ore.

Dar asta e viața, oamenii sunt datori să încerce, să caute, să spere. Uneori o viață nu le este suficientă, alteori cade norocul peste ei din prima.

-Sunt condamnată la singurătate, își spunea Catia, ori de câte ori trebuia să o consoleze pe Nadia, colega ei de apartament , mereu rănită în dragoste. Parcă ești mama, nu înțeleg de ce pui atâta patimă în relația cu orice idiot. Dacă te invită la cafea, a doua zi tu visezi la rochia de mireasă.

-Catia, tu nu înțelegi lucrurile astea, dar eu nu pot să trăiesc fără dragoste. Îl iubesc pe fiecare în felul meu, nu știu cum să-ți explic. Uneori uit și cum îi cheamă, dar îi identific după calitățile pe care le au. Dacă aș putea să-i adun pe toți la un loc și să fac unul bun!

-De data asta cine cine te-a mai supărat ?

-Mister C, ca de obicei. Nici nu mai vreau să-i rostesc numele, și-a sters Nadia lacrimile care îi stricaseră machiajul.

-Iar Mister C? Parcă v-ați despărțit.

-Catia, omul ăsta are ceva care mă înnebunește. Pur și simplu nu pot renunța la el, deși de fiecare dată mă înșală. E irezistibil, dacă l-ai cunoaște până și tu ai ceda, sunt convinsă.

-Trebuie să îl uiți pe acest individ. E singurul care te răscolește de fiecare dată când vă împăcați.

-Cea mai bună soluție ca să mă lase în pace ar fi să mă mărit, dar nu mă vrea nimeni...

Nadia își smulgea la propriu fire de păr din cap, făcută ghem în mijlocul patului și înfășurată într-o pătură în care își tot înfigea unghiile.

-Vorbești prostii, nu te poți mărita doar ca să scapi de un bărbat care te obsedează. De azi înainte îți interzic să mai vorbim despre acest individ. Nici măcar Mister C nu-l vom mai numi.

-Catia, îmbrățișările lui sunt ca un drog de care nu mai scapi decât în mormânt. Chiar dacă știu că m-a înșelat de atâtea ori, tot l-aș mai vrea o dată.

-Ești o proastă, Nadia, îmi pare rău să îți spun asta. Acest bărbat se joacă cu mintea ta și tu pici în plasă de fiecare dată.

-Crede-mă, Catia, nici măcar tu nu i-ai putea rezista. Îți jur!