Stare de urgență sau stare de alertă? Virusul nu dispare prin ordonanțe militare. Editorial exclusiv de Călin Popescu-Tăriceanu

Stare de urgență sau stare de alertă? Virusul nu dispare prin ordonanțe militare. Editorial exclusiv de Călin Popescu-Tăriceanu

în România circulă cel puțin câteva sute de mii de români care, fără să știe, transportă virusul din loc în loc. Dacă nu sunt testați la timp nu vor trece mai mult de câteva săptămâni și vom fi în aceeași situație ca și azi. Sau mai rău.

Am fost unul dintre cei puțini care nu au votat pentru prelungirea stării de urgență pe toată țară. Am explicat într-un editorial, tot în acest loc, de ce.

Vezi: De-ce-nu-o-să-votez-prelungirea-stării-de-urgență-în-toată-România.

Am sperat atunci că mai mulți dintre colegii mei îmi vor urma exemplul și că o să reușim să-l direcționăm pe dl Iohannis spre alte soluții: stare de urgență doar în zonele cu focar coronavirus sau chiar doar stare de alertă pentru zone mai puțin expuse.

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu cele două stări fac un scurt rezumat.

Starea de urgență este decretată de Președintele României și aprobată de Parlament. Starea de alertă este impusă de Primar și aprobată de prefect.  Starea de urgență poate fi națională sau locală. Starea de alertă poate fi doar locală.

Până acum, am văzut ce pot face autoritățile centrale în stare de urgență: cam orice! ( inclusiv să se gândească să mute milioane de români de peste 65 de ani la hotel! fabulous, nu? )

Starea de alertă permite autorităților locale să decidă și să ia toate măsurile de prevenire și avertizare a populației, de limitare și înlăturare a consecințelor situației de urgență. Permite intervenția operativă cu forțe și mijloace special constituite pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative. Permite acordarea de ajutoare de urgență sau despăgubiri persoanelor fizice și juridice.

Starea de alertă permite inclusiv măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăți. Adică cam tot ce face și fratele mai mare doar că nu blochezi o țară întreagă, ci doar zonele unde sunt focare sau pericol de focar.

Și atunci, de ce să aplici o stare de urgență pe toată țara, inclusiv în județe sau localități unde nu există pericol real? De ce să nu dai autoritate administrației locale să decidă împreună cu comunitatea ce e mai bine pentru ei? Credeți că dl Iohannis îi iubește mai mult pe orădeni decât primarul Ilie Bolojan, sau pe clujeni peste Emil Boc, sau este mult mai interesat de București decât Gabriela Firea, Primarul General?

Gestionarea crizei de coronavirus strict de la București a lăsat autoritățile locale fără posibilitatea de a-și crea anticorpii necesari (a se citi: experiență necesară) în a lupta cu pandemia. Este clar că virusul nu va dispărea prin ordonanțe militare, așa cum poate guvernanții sperau, și că episoade brutale vor reveni în anumite zone. Tot la fel de clar cred că este pentru toți că românii nu vor mai suporta o închidere în casă pentru toată lumea și pe o durată mai lungă de câteva zile. Asta și din motiv că în cele 60 de zile în care am fost obligați să stăm în case guvernanții au făcut mult prea puțin.