Principele Francisc Rákóczi al II-lea a condus Răscoala curuţilor (haiducilor), dintre 1703 şi 1711, cărora li se alăturaseră şi românii din Transilvania.

În jurul oraşului Baia Marea au luptat, din partea românilor, cetele haiducului Gligor Pintea, supranumit Pintea Viteazul. Curuţii au atacat cetatea în seara de 13 august 1703, iar Pintea a fost împuşcat în faţa porţii de la intrarea în oraş.

L-o omorât cu trei grăunțe de kiper

“Pă Pintea pribeagu l-o omorât la poarta de la Baia Mare. L-o omorât cu trei grăunțe de kiper șî trei grăunțe de grâu de primăvară, șî trei cuiuță de potcoava calului di fier șî trei grăunțe de tămâie. Când o ridicat el mâna-n sus ca să spargă poarta cu băltagu - că poarta și tăt orașu o fost închis - atunci l-o împușcat subsuoară. L-o împușcat așa dipce gloantele nu prindea în el”, povestea, în 1920,  Ion Țiplea de 70 de ani din Budești - Maramureș, în Graiul.

Tot de la el am aflat că “Pintea merea în Țara Leșească ș-apoi jăfuia acolo, și-apoi punea pă cai desăgi de piele și aducea aur, argint, și-l lăsa aici, în dealu ăsta; o avut pihniță în dealu ăsta, la Gutui.

Acolo o făcut bortă-n pământ, gaură în piatră făcută de ei, de pribegii ceia. Că Pintea o avut feciori doisprădzece, cu el treisprădzece. Unu o fost Drongoș și unu o fost Barbă Rasă, și unu o fost Dăjuc, și Golu, și Vili (…). După ce l-o omorât pă Pintea, apoi ceilalți au vătăjit sânguri tăt p-aici, pă hotarele astea. Au avut gazdă-n Berbești șî le făcea halube de iarnă, cioareci, gubă, lecric și cușmă”.

Din satul lăpușean Măgoaja

Grigore Pintea, fiul lui Cupșa Pintea și al Mălinei (născută Costan), s-a născut în satul lăpușean Măgoaja, într-o famile de nobili din care a făcut parte și Ioan Cupșa, care în 1681, ctitorind mânăstirea Nicula din județul Cluj, dăruiește călugărilor celebra icoană a Maicii Domnului care plânge.

Înainte de a deveni haduc, Pintea ar fi colindat lumea, din dorința de a cunoaște taina slovelor și meșteșugul armelor. A învățat mai multe limbi și s-a documentat asupra tehnicii de luptă.

Întors acasă, și-a organizat și instruit o ceată de haiduci, cu care a acționat în Baia Mare, dar și în Sătmar, Sălaj, Bihor, Someș și Bistrița Năsăud.

Haiducul avea sub conducera sa trei cete. Ceata principală era formată din 120 de oameni și era dotată cu puști noi, săbii și platoșe. Pintea avea o cămașă de zale și coif, iar membrii cetei sale aveau uniforme.

La 2 ianuarie 1700, a fost prins și închis la Satu Mare, dar comandantul militar al cetății, generalul conte Lowenburg îl grațiază după ce semnează cu Pintea un “pact de neagresiune”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric