S-a născut cu 33 de ani înaintea Federal Reserve și e mai mare cu doi ani decât Banca Japoniei. Șeful ei este guvernatorul unei bănci centrale cu cel mai lung mandat, Mugur Isărescu (foto) fiind instalat la conducerea Băncii Naționale a României în septembrie 1990.

"Banca Naţională a României a luat naştere înaintea Băncii Japoniei şi cu 33 de ani înainte de Rezerva Federală. Banca s-a înfiinţat pe tot parcursul anului 1880. A fost o naştere grea, dar a fost creată o instituţie tare din croială, solidă. Înfiinţarea a fost sub o stea bună'', a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la simpozionul prilejuit de aniversarea a 130 de ani a Băncii Naționale.

Capital integral românesc

La o jumătate de secol după apariţia primului proiect de înfiinţare a unei bănci naţionale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în "Monitorul Oficial" nr. 90, Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, potrivit site-ului Băncii Naţionale a României (BNR), www.bnr.ro.

Lua astfel fiinţă Banca Naţională a României, instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Capitalul băncii era în întregime românesc şi aparţinea în proporţie de o treime statului şi două treimi particularilor.

Primul pas spre înfiinţarea BNR a fost făcut la sfârşitul lunii martie 1880, când, după îndelungate dezbateri, a fost votată în Parlament legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, înregistrându-se numai trei voturi contra în Senat, două voturi contra şi 14 abţineri în Camera Deputaţilor.

Rezultatul votului a exprimat cvasiunanimitatea împărtăşită de elita politică şi economică românească privind necesitatea înfiinţării Băncii Naţionale a României. Legea a fost promulgată de principele Carol I, la 11 aprilie 1880.

Visul pașoptiștilor

Originea Băncii Naţionale trebuie căutată în mişcarea revoluţionară de la 1848 din Principatele Române, când tinerii revoluţionari au cerut "înfiinţarea unei Bănci Naţionale pe cel mai sigur temei".

În anul 1856, sub domnia lui Grigore Alexandru Ghica, la 7/19 mai, s-a acordat lui Frideric Nuland, preşedintele Băncii din Dessau, directorul Creditului Mobiliar din Dessau şi preşedinte al Companiei de Drum de Fier Leipzig, dreptul de a face o bancă particulară în oraşul Iaşi sub numele "Banca Moldovei".

Această bancă nu a dat rezultatele dorite şi a fost lichidată în anul 1860, iar în locul ei s-a înfiinţat "Banca Ţării Moldoveneşti", dar nici aceasta nu a avut viaţă lungă.

După alte încercări neizbutite şi îndelungate cercetări şi studii, făcute în special după modelul de organizare al Băncii Belgiei, în 1880 s-a întocmit proiectul de lege prin care a luat fiinţă Banca Naţională a României, sub formă de Societate anonimă cu participarea statului. Capitalul Băncii a fost, la început, 30 milioane lei, din care statul participa cu 1/3 din capital, iar particularii cu 2/3.

Din acest capital, 12 milioane s-au depus la înfiinţarea băncii, iar restul treptat în timp. Prima bancnotă emisă de BNR a fost cea de 1.000 lei, care a circulat până în anul 1933.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric