Străbăteau zi și noapte, în șiruri de căruțe cu coviltir sau în caravane de cai încărcați cu vase de lemn în spinare, distanțe mari, trecând prin orașe și sate unde vineau ciubare, contra cereale și bani.
Însă aceste caravane de oameni pașnici aduceau și pagube prin pășunatul de-a lungul drumurilor și, până cel dintâi guvern Vaida-Voevod n-a dat dezlegare acestei chestiuni, aveau de lucru necontenit cu tot felul de judecăți.
Ciubarele aveau căutare peste tot, la orașe și sate, deoarece nicio gospodărie nu se putea lipsi de ele.
Industria casnică a lemnului în Munții Apuseni era divizată și specializată.
O persoană nu cunoștea bine decât o singură meserie, iar îndeletnicirea odată fixată îi rămânea pe viață.
Moții erau adevărați artiști, iar denumirea de ciubărar era pentru ei o cinste deosebită.
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
