Un jaf deosebit a avut loc în iarna anului 1918, la București. În luna februarie capitala se afla sub ocupație germană, iar câțiva soldați bulgari, convinși că întreprind o reparație morală, au subtilizat moaștele Sfântului Dumitru pentru a le repatria peste Dunăre. Aventura lor merită evocată.

În noaptea de 4 spre 5 februarie, în creierii nopții, un automobil a parcat discret pe o străduță din apropierea Mitropoliei din București. Mai mulți bărbați au coborât din mașină, s-au îndreptat cu pași repezi spre biserică și au spart pe înfundate ușile. Nu înainte să-l dezarmeze pe sergentul aflat de pază.

Un general rus îl vinde pe Sfântul Dumitru

Apoi, au suit pe umeri sicriul cu moaștele Sfântului Dumitru cel Nou, au urcat dealul Patriarhiei și glonț spre Dunăre, pentru a trece cu comoara în Bulgaria.

De remarcat că aceste moaște devenite atât de importante pentru locuitorii Bucureștiului fuseseră aduse în România chiar din țara vecină. În jurul anului 1770, în războaiele dintre Imperiul Țarist și Imperiul Otoman, un ofițer rus, generalul Petru Saltîkov, a găsit rămășițele pământești ale Sfântului Dumitru într-o biserică din Valea Lomului, celebră pentru lăcașurile de cult săpate în stâncă.

Cum Bulgaria era atunci pașalâc otoman, Saltîkov a ridicat aceste moaște cu intenția de a le duce în Rusia ortodoxă. Doar că pe drum, la București, se pare că le-a vândut unui negustor, preferând să plece acasă cu bani, nu cu oase albite de timp, fie ele și sfinte.

Basarabov de la Basarab I

Și încă o tușă istorică, să nu pară că n-am avea și noi un drept asupra acestor relicve: numele Sfântului Dumitru, zis Basarabov, vine de la satul în care și-a purtat pașii mânând vitele oamenilor în schimbul unui drob de sare și al unei pâini.

Așezarea, aproape de Ruse, a fost moșie a lui Ioan Basarab I, întemeietorul Țării Românești. Zona Lomului era, în acea vreme, celebră pentru chiliile săpate în stâncă. Viața monahală a decăzut însă odată cu căderea Constantinopolului și ocuparea regiunii de la sud de Dunăre de către turci.

Mitropolitul cere sprijinul marașalului neamț von Mackensen

Urmându-și destinul, oasele Sfântului Dumitru au rămas, începând cu anul 1774, în cetatea Dâmboviței, la București, întărindu-i pe oameni în credința că-i ferește de boli, molime, secete și incendii.

Astfel că vestea potrivit căreia moaștele Sfântului protector ar fi fost furate a bulversat Bucureștiul. „Mitropolitul Conon a apelat repede la mareșalul von Mackensen, comandantul suprem al trupelor germane în România. Atent la starea de spirit a bucureștenilor, von Mackensen a trimis câteva mașini cu soldați spre Dunăre, pe urmele hoților”, amintește și istoricul Adrian Cioroianu în cartea O țară se construiește zi de zi. Cea mai frumoasă poveste, vol.III (Editura Curtea Veche Publishing, 2019).

Bulgarii au rămas de căruță

Finalul poveștii e amuzant și fericit pentru noi. Iată-l prezentat de Adrian Cioroianu în volumul amintit: „Norocul nostru a fost că soldații bulgari ce aveau moaștele au schimbat mașina cu o căruță, ca să treacă Dunărea neobservați. Mai jos de satul Daia, în județul Giurgiu, hoții au fost prinși din urmă de soldații germani. Au urmat unele pertractări, bulgarii argumentând că gestul lor era o reparație istorică, adică întoarcerea moaștelor la locul lor de origine”.

Degeaba. În câteva zile, moaștele Sfântului Dumitru Basarabov erau înapoi la București. Unde sunt și astăzi. (Excepție face doar mâna dreaptă a Sfântului, care fusese trimisă la Kiev la scurt timp după ce negustorul Hagi Dimitrie achiziționase moaștele de la generalul Saltîkov).