Se întâmplă lucruri ciudate cu „Codex Gigas”, cel mai mare manuscris al umanităţii

Se întâmplă lucruri ciudate cu „Codex Gigas”, cel mai mare manuscris al umanităţii

Codex Gigas, cunoscut și ca „Biblia Diavolului”, este cel mai important manuscris medieval din lume. Ar fi fost scris într-o singură noapte și ar conține toate cunoștințele umanității.

Povestea terifiantă a „Bibliei Diavolului”

Se spune că ar fi fost scrisă pe pagini din piele de un călugăr posedat pentru a se salva de condamnarea la moarte pentru că a încălcat jurământul. Pe la începutul secolului al XIII-lea, într-o mănăstire benedictină, un călugăr care ar fi făcut un păcat de neiertat se agăța de ultima lui șansă de a se salva de la o moarte  prin zidirea sa de viu. Pentru a rămâne în viață, el trebuia să reușească, într-o singură noapte, să scrie „cea mai măreață carte din lume”. Și a scris-o, potrivit unei legende, dar nu singur, ci cu ajutorul Diavolului căruia i-a vândut sufletul. Satana a acceptat și a lăsat o imagine înspăimântătoare cu el în sutele de pagini ale cărții.

Lipsesc pagini din așa-numita Biblie a Diavolului, despre care se spune că ar conține „rugăciunea lui Satan” .

Codex Gigas  are coperta din lemn de santal, acoperit de piele și decorat cu ornamente metalice. Având 90 de centimetri înălțime, 50 centimetri lățime și 20 centimetri grosime, este cel mai mare manuscris medieval descoperit până acum. Se spune că conține toate cunoștințele umanității și că a fost scris într-o noapte în secolul al XIII-lea, potrivit legendei.

Dar 10 pagini ale cărții au dispărut

În timpul unui incendiu, 1697, Codex Gigas a fost unul dintre puținele manuscrise salvate din bibliotecă. Cercetătorii consideră că paginile au fost eliminate în mod deliberat și că focul a fost folosit ca distragere pentru a realiza acest lucru. Unul dintre ei scrie: „Cei care au studiat-o spun  că acesta conținea 320 de pagini, dintre care 10 au fost eliminate, ceea ce conținea probabil regulile monahale benedictine".

Ne puteți urmări și pe Google News

Alții spun însă că paginile dispărute conțineau un text apocaliptic, cunoscut sub numele de„ Rugăciunea diavolului”și au fost eliminate în mod intenționat.

Alti experţi au spus: "Pare ciudat că cea mai cunoscută carte a timpurilor medievale nu a fost niciodată copiată în mai mult de 450 de ani de când a fost scrisă de Diavol. Pentru că până în prezent, nu există nicio înregistrare a celor scrise în aceste 10 pagini dispărute, în afară de zvonurile că ar conține „Rugăciunea diavolului”.

„Nu este surprinzător faptul că paginile lipsesc într-un manuscris vechi de 800 de ani?"

Codex Gigas a fost păstrat pentru prima dată la Mănăstirea Podlazice, în ceea ce este acum Cehia, notează daily star. A fost confiscată de armata suedeză în secolul al XVII-lea și este păstrată acum la Biblioteca Regală a Suediei din Stockholm. Conține o versiune completă a Bibliei oficiale latine a Bisericii Catolice și o serie de texte despre predarea medicinii și magiei. Analiza scrisă a fost făcută de singur autor care a asamblat întregul manuscris, potrivit unui raport National Geographic. Cercetătorii spun însă că ar fi trebuit, în mod normal, cam 20 de ani să fie scrisă sau cinci ani de scriere neîntreruptă.

Portretul Diavolului

Imaginea Diavolului este ilustrată la pagina 290. Legenda spune că scriitorul manuscrisului a făcut acest desen în semn de mulțumire pentru Diavol, care l-a ajutat în scrierea Codexului într-o singură noapte, în felul acesta scăpându-l de pedeapsa cu moartea.

Diavolul este înfățișat singur, cu brațele ridicate, având o poziție amenințătoare. Are 4 degete, coarne și ghiare și este împrejmuit de două turnuri. Poartă blană de hermină, asociată căpeteniilor și celor de rang nobiliar, tocmai pentru a-i reliefa poziția de “prinț al întunericului”.

Portretul intenționează să-i amintească cititorului de păcat și rău

Pe verso, este o reprezentare a Raiului, iar cele două pagini au fost intenționat alăturate, pentru a arăta avantajele unei vieți “bune” și dezavantajele unei vieți “rele”. Portretele reprezentându-l pe Diavol, sunt comune în arta medievală, însă cel din Codex este unic prin faptul că îl prezintă singur, ocupând o pagină întreagă.