PNL a semnat cu USR, ALDE, UDMR și PMP acorduri politice. Acestea au fost prezentate în chip diversionist drept acorduri doar pentru obținerea majorității la votul de învestire.

În realitate e vorba de acorduri prin care s-a constituit o nouă majoritate guvernamentală. E drept Guvernul e monocolor, alcătuit doar din PNL-iști. Acordurile politice dau seamă de angajamentul partidelor semnatare de a sprijini în Parlament noul Guvern. O Coaliție de guvernare nu înseamnă în chip obligatoriu prezența în Guvern cu demnitari a partidelor respective. Înseamnă asigurarea majorității parlamentare. În schimbul acestui sprijin, partidele semnatare obțin și ele multe avantaje. De la angajamentul noului Guvern că vor promova legi și hotărîri pentru care partidele respective au interese pînă la plasarea sau păstrarea unor oameni în instituții cu tîlc din subordinea noului Guvern. ALDE, spre exemplu, partid condus în realitate de Daniel Chițoiu, cel care stă la gura țevii prin care curg bani dinspre agențiile guvernamentale, a obținut în schimbul prezenței în noua coaliție majoritară păstrarea oamenilor săi în posturile rentabile din Guvern.

*

Audierile din Parlament au scos la iveală multe pete politico- morale și chiar penale pe nădragii sau pe fustele celor care ar urma să facă parte din noul Guvern:

De la incompatibilități pînă la averi suspecte.

Nu mă miră.

Noul Guvern e făcut de PNL. PNL e un alt fel de a spune PSD-ului. Partidul lui Klaus Iohannis e alcătuit din mahări care au mai dat cu nasul de grătarele în aer liber ale guvernării. De-a lungul timpului, PNL s-a concubinat și s-a divorțat de multe ori cu și de PSD. Liderii PNL nu diferă cu nimic din punctul de vedere al moralei, al inteligenței și al gramaticii de liderii PSD. De aceea PSD-ul i-a și votat în Comisii cu entuziasmul cu care ar fi votat candidații PSD.

Ar trebui să mă mir de altceva.

Dacă în locul PNL-iștilor ar fi fost PSD-iști, presa anti-PSD ar fi luat foc. Fiecare candidat ar fi fost descusut pînă la pielea goală. Despre fiecare s-ar fi scris că nu merită să fie nici portar la ministerul respectiv, d-apoi ministru.

Presa anti-PSD tace mîlc în fața spectacolului de îngăleală și de corupție oferit națiunii de candidații PNL. Nici asta nu mă miră.

De 30 de ani, de cînd plivesc pe ogorul presei românești, dublul standard, gen, depinde dacă sînt de-ai noștri sau nu, a fost regula de viață a multor instituții de presă

*

Cătălin Tolontan duce împotriva lui Raed Arafat o campanie de presă prin nimic deosebită de cele două anterioare:

De cea împotriva Monicăi Ritzi și de cea împotriva lui Dan Condrea. Prima s-a soldat cu intrarea în pușcărie a Monicăi Rizi, a doua cu intrarea în mormînt a lui Dan Condrea.

Cum se va termina cea de a treia campanie?

Mai mult ca sigur cu o demitere de către noul Guvern. Între timp șmecherii care știu despre ce-i vorba și-au cumpărat deja Salvări. În perspectiva privatizării SMURD după demiterea lui Raed Arafat.

*

Florin Cîțu a reușit ca nimeni altul în politichia postdecembristă să confirme adevărul că pentru unii oameni vorbele ies pe o altă gaură decît cea numită gură. Stînd în așteptarea cîrnatului care e pentru orice politruc o funcție de ministru, Florin Cîțu a susținut public aberații greu de întîl nit pînă și la cei care consumă iarbă între două reprize de beție. Spre fericirea scepticilor cînd vine vorba de clasa politică, Klaus Iohannis l-a admis în Guvernul Meu Doi. Spun fericirea, deoarece alături de Ovidiu Raețchi, fostul redactor-șef al celei mai proaste publicații finanțate de Dan Voiculescu, Ghimpele, și de Gigel Știrbu, suspect pentru c-a obținut un doctorat prin autoplagiere, Florin Cîțu confirmă adevărul că PNL e o altă Mizerie. La audierile la care, prin complicitatea PSD, a participat, răspunzînd în locul nătărăilor de pe listă, și particularul Ludovic Orban, Florin Cîțu a proclamat drept prioritate a mandatului său ca ministru al Finanțelor recuperarea Tezaurului de la Moscova:

„Îmi iau un angajament, voi face tot ce îmi stă în putință să revigorez împreună cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu comisia comună româno-rusă pentru repatrierea aurului de la Moscova”.

Într-una din călătoriile mele la Stalingrad, trăgînd la Ambasada noastră de la Moscova, l-am întîlnit pe Ion Aurel Pop, președintele Academiei. Venise la Moscova ca să revigoreze Comisia comună româno-rusă. Această Comisie a fost înființată după semnarea Tratatului româno-rus de către Ion Iliescu. A fost o formulă gen Fă-te că vrei Tezaurul înapoi! Pentru că la vremea respectivă fostul președinte era criticat în România că nu aduce Tezaurul înapoi. Aducerea Tezaurului e imposibilă nu doar pentru că rușii l-au cheltuit de mult, dar și pentru că în vagoanele trimise în Rusia, pentru punere la adăpost, cucoanele din lumea înaltă își puseseră chiloții, să nu cumva să-i vadă cotropitorul neamț. Dacă near veni Tezaurul, ne-ar veni și chiloții. Noi, însă, românii, pudici fiind, n-am vrea să ne confruntăm cu priveliștea lenjeriei intime a unor înalte doamne, chiar dacă azi acestea sînt mai mult decît oale și ulcele.

*

Partidul Mișcarea Populară condus de Traian Băsescu a fost cel mai umilit pe parcursul așa-ziselor negocieri pentru obținerea unei noi majorități guvernamentale. La început, celor de la PMP li s-a făgăduit intrarea în Guvern cu miniștri. Eugen Tomac a sărit în sus de bucurie. În prezent el, deși stă mai tot timpul pe la Bruxelles, ca europarlamentar, e mai departe președintele partidului. N-ar fi stricat să fie și ceva ministru. Ludovic Orban le-a dat cu flit celor de la PMP. ALDE, ajuns peste noapte partid de Dreapta, după ce a fost de Stînga, a pus drept condiție a participării la noua Coaliție guvernamentală ca PMP să nu dea miniștri pentru Guvern.

Cu ocazia asta, Călin Popescu Tăriceanu a aruncat o suită de flegme lui Traian Băsescu. Ar fi fost normal, dacă judecăm foștii președinți cu exigențele decurgînd din condiția lor de oameni intrați în manualele de Istorie, ca PMP, partidul lui Traian Băsescu, să refuze orice dialog cu PNL, după ce acesta s-a concubinat cu ALDE. Mai ales că Ludovic Orban l-a expediat pe Eugen Tomac într-un minut de negocieri și – așa cum a istorisit Traian Băsescu – s-a apucat să fure partidului parlamentari. Nici vorbă de așa ceva pe o scenă politică în care lingurița de argint cu care se înfulecă pe rupte chestia aia care pute e tacîmul definitoriu. PMP a încheiat un acord politic cu PNL de sprijinire parlamentară a Guvernului. Pentru ca să nu pară o partidă prin boscheți, la marginea șoselei, PMP a pus următoarele condiții:

• atenție sporită proiectelor mari de infrastructură
• un amplu proiect de extindere a rețelei de gaze
• atenție sporită reformei în sănătate. Nu mai putem improviza. Avem obligația să luăm măsuri ferme pentru țara noastră.
• susținerea proiectului de lege al PMP privind transparența în administrație – să fie publicate contractele semnate de instituțiile statului
• eliminarea pensiilor speciale. Atenția sporită a fost condiția pentru ca PMP să stea alături în Coaliția de HăisCea a noului Guvern: PNL, USR, UDMR, ALDE, Minorități.

Din cîte se vede, în cazul PMP n-a fost nevoie de o linguriță de argint. A ajuns și una de tablă.

*

Din viața și activitatea Cartelului Să-l votăm pe Klaus Iohannis fără a-l trezi din somn. Titlu pe site-ul PSNews:

„Profil de candidat: Klaus Iohannis, președintele care a învins singur PSD. Marele favorit pare fără rival la alegerile prezidențiale”.