Deși unora dintre noi simpla alăturare a acestor termeni s-ar putea să le dea frisoane, eu o să îndrăznesc a spune că abia cu o bună înțelegere a tehnologiei moderne putem ajunge la o deplină și completă valorificare a spiritualității. Cel mai puternic argument în acest sens este dat de faptul că produsele tehnologice sunt controlate acum prin cuvinte, din programul ce le gestionează, la fel cum omul depinde de înțelesurile pe care le dă cuvintelor pe care le folosește. Ele sunt cele care îi permit individualizarea, controlul propriei vieți și integrarea pentru formarea familiei, echipelor, comunităților etc.

McLuhan prezenta limbajul ca pe prima tehnologie pe care omul a avut-o la îndemână pentru a se desprinde din mediu: „Cuvântul rostit a fost cea dintâi tehnologie care i-a permis omului să se desprindă de propriul mediu, pentru a-l înțelege într-un fel nou”. Cu înțelegerea bazată pe cuvinte a putut dobândi în timp o imagine tot mai clară asupra lumii și poate să se vadă și să se construiască pe sine cum dorește.

Cercetările de ultimă oră legate de emoții și funcționarea creierului precizează clar importanța cuvintelor. Luiza Feldman-Barret, în cartea „Cum iau naștere emoțiile: viața secretă a creierului”, afirmă foarte clar: „Dar ca adult, avem în mod cert posibilitatea de a alege la ce ne expunem și, prin urmare, ceea ce învățăm; aceasta creează conceptele care ne ghidează în cele din urmă acțiunile, fie că le percepem sau nu ca fiind deliberate. Așadar „responsabilitatea” înseamnă a face alegeri deliberate pentru a ne schimba conceptele.”. Nu putem fi cineva în afara responsabilității noastre.

În mod normal noi luăm înțelegerea cuvintelor din cultura în care trăim. Dar numai cu asumarea responsabilă a înțelegerii lor prin alegeri deliberate începem să ieșim prin individualizare din spiritul de turmă. Spre exemplu iubirea are multe înțelesuri, de la cea legată de plăcerea sexuală, ca eros, apoi iubirea mai curată, cum e cea pentru copii, părinți, prieteni, până la cea arătată nouă de Domnul Iisus, ca slujire cu bucurie a semenilor. Noi alegem cu ce definiție lucrăm, dar suportăm și toate consecințele alegerilor noastre.

În spiritualitatea budistă avem trei etape în evoluția persoanei, prima e vacuitatea minții, a doua claritatea și a treia iubirea (Tsoknyi Rimpoche, Inimă deschisă, minte deschisă). În prima etapă obținem detașarea de minte și de la identificarea cu produsele ei, noi nu suntem gândurile ci gânditorul, cel ce alege, modifică înțelegerea etc. Și în această etapă avem nevoie de cuvinte, dar ele sunt necesare cu deosebire în etapa clarificării. Au fost necesare eforturi de sute, mii de ani pentru a construi înțelegerea de azi a oamenilor, iar a vedea evoluția conceptelor, a înțelegerii este un demers foarte instructiv.

În creștinism Domnul Iisus este Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Nu cuvântul unor oameni, ci al creatorului. De aceea rolul Lui în eliberarea, individualizarea noastră este unul mult mai puternic, cu atât mai mult cu cât este întărit de două taine fundamentale: spovedania și împărtășania. Fără cuvântul Lui nu avem modelul și îndrumarul complet spre desăvârșirea, mântuirea noastră, de dincolo de orice cultură și ideologie.

Tehnologia smart, bazată pe mașini ce rulează programe, ne arată importanța fiecărui cuvânt. Cine a scris măcar un program știe că orice eroare, oricât de mică, poate împiedica compilarea ori rularea programului. Știe că el determină acțiunile mașinii pe care o controlează, că poate fi îmbunătățit, îmbogățit, adaptat etc.

Sigur, ne putem întreba ce legătură are programarea cu omul. Cercetătorii ne spun că lucrăm cu trei tipuri de programare: genetică, culturală și personală (a se vedea cartea Culturi și organizații: softul mental). Prima este clară, toți am auzit de codul genetic. A doua se poate obține prin imitare, prin asociere la diferite grupuri și categorii profesionale etc. Dar programarea personală și participarea noastră competentă, autonomă, sunt imposibile fără cuvinte și asumarea responsabilă a lor. Astfel, spiritualitatea este cea care ne asigură sprijinul necesar obținerii unei bune autoprogramări personale, a autocontrolului, a libertății etc.

Prin cultură accesăm și descoperim universalul, prin spiritualitate dezvoltăm individualul. Ele sunt complementare și la fel de importante. Cultura tehnică, cunoașterea funcționării mașinilor inteligente, a programării, ne poate ajuta să înțelegem cum definițiile alese pentru conceptele pe care le folosim ne determină viața. Orice înțelegere poate fi îmbunătățită astfel ca noi să evoluăm de la nivelul I cultural, pe care viața ni se pare groaznică, pe nivelul cinci, pe care ea este minunată (D. Logan, Tribal Leadership). Pentru aceasta trebuie să trecem din utilizatori ai propriei persoane în designeri, programatori ai ei. Lucru care este chiar scopul spiritualității.