Retragerea trupelor americane din fața lui Erdogan, ofensiva turcă în Nordul Siriei, dar și rezolvarea „miraculoasă” a crizei ca urmare a întâlnirii  vicepreședintelui american Mike Pence cu sultanul de la Ankara au făcut să treacă neobservată o știrea despre raidul „chirurgical” pe care două avioane F-15 l-au făcut asupra unui obiectiv din Siria.

Să nu credeți că a fost vorba de o misiune legată de luptele dintre turci și gherilele kurde sau măcar de lovituri împotriva teroriștilor- atacul a vizat fosta uzină de ciment Lafarge din Jalabiya, complex care a fost folosit ca bază de Coaliția Internațională.

Care este scopul acestui atac ciudat? Jurnalistul Lorenzo Vita de la cotidianul ilgiornale.it are o teorie extrem de interesantă: președintele francez Macron a vrut să  îngroape ceva sub dărâmăturile uzinei, imediat ce aceasta a fost părăsită de militarii Coaliției Internaționale.

Potrivit site-ului theaviatioist.com, ordinul de atac a venit din partea americanilor. Într-un tweet datat o zi după atac, purtătorul de cuvânt al lui Inerent Resolve (numele pe care îl poartă operațiunile militare din Siria și Irak împotriva Statului Islamic), colonelul Myles B. Caggins, a anunțat: „Pe 16 octombrie, după ce tot personalul Coaliției și echipamentele tactice esențiale au părăsit poziția, două F -15 ale Coaliției au efectuat cu succes un atac aerian de precizie, planificat în prealabil, la uzina de ciment Lafarge pentru a distruge un depozit de muniții și a reduce utilitatea militară a instalației ".

Să fi spălat atât de repede putina militarii coaliției de n-au avut timp să transporte munițiile sau măcar să arunce depozitul în aer? Greu de crezut, Lorenzo Vita crede că o altă explicație ar fi mai plauzibilă: „acea bază nu este doar o fostă uzină de ciment, ci structura în care au fost prezente ani buni departamentele speciale și ale serviciilor secrete ale informațiilor franceze. (…)

Problema este că fiecare retragere lasă secrete. Pentagonul a rezolvat problema, având în vedere că exista riscul ca rușii care vor prelua controlul unor baze SUA să fie de asemenea conștienți de faptul că ar putea să găsească unele informații lăsate din greșeală de servicii. Această teamă, cel mai probabil, este și în mintea mai multor oficiali ai serviciilor secrete franceze, având în vedere că această bază a reprezentat  una dintre cele mai misterioase laturi ale misiunii complexe a Franței în Siria”.

Ar mai fi, însă, o variantă. „Numeroase anchete au identificat  legături tulburătoare între unele celule ISIS și directorii Lafarge care, potrivit ziariștilor și  procurorilor francez, sunt suspectați că ar fi dat  mită unor grupări teroriste pentru a continua să lucreze în uzina din Jalabiya. Jurnaliștii de la Le Monde au găsit chiar un permis de liberă trecere dat de celulele ISIS camionagiilor care transportau ciment de la uzină.

După cum relatează Done Daily, acest permis nu lasă nicio umbră de îndoială: „Frații care luptă sunt rugați să lase acest vehicul care transportă cimentul Lafarge să treacă la punctele de control, pe baza unui acord încheiat cu acestă uzină“.

Guvernele de la Paris au întâmpinat întotdeauna mari în a explica complicatele relații franceze din zonă, ceea ce dă naștere unor bănuieli că, dincolo de propaganda oficială, Parisul a tolerat transferuri de bani câtre teroriști. Iată ce scrie Loirenzo Vita:

”Fostul ambasador francez în Siria, Eric Chevallier, a continuat să susțină ani de zile că nu a avut întâlniri cu directorii Lafarge. O mărturie cu totul diferită face Christian Herrault, care la vremea respectivă era managerul Lafarge, Acesta a dezvăluit că, la fiecare șase luni, reprezentanții companiei făceau o vizită în Qaui d’Orsay, sediul Ministerului Afacerilor Externe din Paris. Și că, multă vreme, o singură indicație venea de la Paris: să rămână în Siria”.

Dincolo de declarații, este aproape sigur că plăți au avut loc (se vorbește chiar despre o mită de 123 de milioane de euro). Abia apoi, serviciile speciale franceze au pus stăpânire pe uzină, transformând-o în baza serviciilor secrete ale Franței din nord-estul Siriei.

Informații interesante apar și în cotidianul turcesc Daily Sabah (care reflectă pozițiile lui Erdogan) :”Lafarge a continuat să funcționeze în uzina de ciment din nord-estul Siriei până în 2014, în ciuda faptului că regiunea era pustiită  de conflicte și controlată de diverse grupări armate și teroriste. (...) Lafarge a insistat să-și păstreze operațiunile la Jalabiya.(...)

Potrivit unei anchete interne Lafarge, între 2011 și 2013, grupul a plătit în jur de 5,5 milioane de dolari unor grupări teroriste precum YPG, Frontul Al-Nusra și Daesh pentru a garanta producția și aprovizionarea cu ciment din Jalabiya în regiune. Potrivit anchetei judiciare efectuate de instanțele franceze, Lafarge a acordat aproximativ 15,3 milioane USD diferitelor miliții între 2011 și 2015. (...) Curtea de Apel din Paris va decide pe 24 octombrie dacă vor fi acceptate acuzațiile de finanțare a terorismului și a crimelor împotriva umanității”.

Cazul Lafarge, dar și al implicării autorităților de la Paris în acest dosar, va fi un adevărat test pentru justiția franceză.  Ce noi dovezi au reușit să găsească procurorii vom vedea în curând. Macron și fostul său șef François Hollande pot fi liniștiți într-o privință. Nici turcii, nici rușii nu vor mai putea găsi dovezi incriminatoare la Jalabiya.