Silviu Sergiu: "Tensiunile dintre PD si PLD, cele doua partide care-si disputa aprig intaietatea in inima lui Traian Basescu, au atins cote de avarie."
Cu doar o saptamana inainte de alegerile europene, liderii lor nu sunt capabili sa mimeze concordia, fie si numai de ochii alegatorilor. In paradisul portocaliu au aparut probleme ce nu mai pot fi tinute in frau, departe de opinia publica. Raceala, ba chiar animozitatea, este evidenta.
PD boicoteaza mitingurile oamenilor lui Stolojan, iar PLD anunta ca nu este interesat, cel putin pentru moment, de o fuziune cu democratii. Unii liberal-democrati abordeaza un discurs belicos: „Nu am plecat de la PNL ca sa ne bagam slugi la PD”, scrasnea din dinti, zilele trecute, Gabriel Sandu, unul dintre vicepresedintii liberal-democrati.
Este lupta a doua partide lipsite de lideri proeminenti, goale de continut, a caror singura sansa de preamarire in politica este capusarea lui Traian Basescu. In mod firesc, PD incearca sa nu cedeze niciun vot oamenilor lui Stolojan, iar PLD vrea sa ciupeasca de la democrati procentele necesare, astfel incat sa intre in Parlamentul European si apoi in cel de la Bucuresti. Pana acum, sondajele arata ca PLD are castig de cauza. In ultimul studiu INSOMAR, PD a scazut doua procente, iar PLD a crescut cu trei. Nu este o simpla coincidenta. Sunt doua partide care vor sa creasca pe aceeasi nisa, care stau insa cu sabia „canibalizarii” deasupra capului.
Daca PLD nu intra in parlamentul de la Bucuresti, democratii vor putea rasufla usurati. Oamenii lui Stolojan nu vor avea alta solutie decat sa accepte fuziunea prin absorbtie fara prea multe pretentii. PLD nu are resursele financiare necesare pentru a rezista patru ani facand politica in Cismigiu. Vor intra in PD ca simpli membri, vor capata doua-trei functii fara prea mare greutate. Nu vor putea emite pretentii la functiile vitale in partid, guvern sau alte structuri ale administratiei publice.
Daca insa PLD va intra in parlament, in mod cert, Traian Basescu va impune PD, chiar si peste capul conducerii partidului, luarea PLD-istilor la guvernare. In aceste conditii, Theodor Stolojan va fi un candidat mult mai interesant pentru postul de premier decat Vasile Blaga, pentru ca presedintele are nevoie de un om de paie. Cu siguranta, Basescu il va prefera pe Stolojan pentru ca ar fi un prim-ministru mult mai usor de manevrat.
In plus, Basescu nu isi permite sa ofere prea multa putere oricaruia dintre liderii PD, pentru ca vrea sa se intoarca in partid in varful ierarhiei, fara sa fie cineva suficient de puternic pentru a-i contesta acest drept. Ori, a fi premierul unui guvern cu o sustinere parlamentara consistenta inseamna parghii politice, functii si resurse de impartit. Inseamna putere. Foarte multa putere. Inclusiv puterea de a te rupe de Traian Basescu, de a deveni liderul unui partid independent de procentele presedintelui.
Este greu de crezut ca Traian Basescu isi doreste sa devina inutil pentru PD. Iata de ce Stolojan este preferabil. Presedintele are forta sa-si impuna punctul de vedere. Trist pentru liderii PD este faptul ca nu pot face nimic pentru a schimba aceasta situatie. S-au complacut pana acum in postura de partid- remorca si trebuie sa-si asume un lucru: o remorca nu va putea niciodata sa dea directia.