Fostii colegi si profesori ai romancei rapite de nord-coreeni au realizat pentru EVZ profilul de adolescenta al acesteia.

Pana acum, aventura romancei cazute in capcana spionajului nord-coreean a scos la iveala o serie de slabiciuni ale Romaniei de dinainte si de dupa 1990.

Ele s-au transformat in complicitati care au secundat indeaproape strategia gandita la Phenian. Strategie careia insa i-a cazut prada o tanara pasionata de arta ei, designul si pictura. In ‘78, Doinea Bumbea a fost rapita de spionii Coreei de Nord si a murit in 1997 la Phenian.

Pentru acest vis, la 18 ani, Doina Bumbea a parasit Craiova si a venit la Bucuresti, unde s-a inscris la Liceul „Nicolae Tonitza”, in ultimul an de studiu. Fostii ei colegi isi amintesc ca au fost o „promotie extraordinara”.

Multi au ajuns artisti renumiti, iar dintre ei, unul a facut o cariera internationala ca regizor. In Capitala, Doina Bumbea fusese colega si cu celebrul Silviu Purcarete. Actualmente, acesta se afla in Franta si nu a putut fi contactat.

„Preocuparea ei era moda”

Cei care au cunoscut-o pe Doina in tinerete au refacut, pentru EVZ, profilul unei tinere cu pofta de viata. Al unui personaj care, in sistemul rigorilor comuniste, a ravnit la libertatile promise de refugiul in atelierul propriu.

Profesorul Virgil Sarpe preda astazi desenul, la Liceul de Arta din Craiova. A cunoscut-o pe Doina acum 42 de ani, in 1965, cand amandoi erau in clasa a IX-a. „Era o colega excelenta, deloc timida, dar cu bun-simt. Preocuparea ei cea mare era moda. Participam impreuna la concursuri, iar eu ii faceam rost de reviste straine de moda”.

Profesorul Sarpe nu a mai vazut-o insa pe Doina de 39 de ani, cand fata a plecat la Bucuresti. „In anii ‘80 am auzit prin oras ca a disparut fara urma”.

„A venit la scoala cu un Fiat”

Ambitia cu care Doina Bumbea si-a urmarit visul e confirmata si de fostul ei profesor de grafica si arta decorativa, Vasile Buz. „Spre anul trei si-a pus in cap ca pleaca la Bucuresti, la un liceu mai bun, actualul „Tonitza”, si a plecat.

Ea mi-a povestit ca se va casatori cu un italian mai in varsta si pleaca in Italia. Era talentata, dar eu am rezerve in ce priveste acest mod de a urca in viata”.

In Italia, Doina a plecat in 1970. In ‘73 insa, tanara si-a vizitat parintii la Craiova si l-a mai intalnit o data pe Vasile Buz. „Venise cu un Fiat micut la scoala si ne-a impartit mici cadouri. Spunea ca o duce bine.”  

Despre acelasi italian cu care Doina a parasit tara in 1970 stia pe atunci si restauratorul Ioan Darida, din Capitala. A cunoscut-o in 1968, in ultimul an de liceu la „Tonitza”.

„Era o foarte buna colega, talentata si o fata de viata, interesata de artele textile. Imi spusese ca a intalnit un italian si ca se va marita cu el, un italian care i-a promis ca-i va aranja atelierul ei propriu de creatie”.

PROTECTORUL

„M-a batut la cap sa o aduc la Bucuresti” De la Craiova la Bucuresti insa, Doina a reusit sa ajunga prin intermediul fostului ei profesor de desen artistic si pictura, Stefan Bradiceanu, astazi in varsta de 74 de ani.

Directorul de la „Tonitza” ii fusese chiar coleg de facultate, asa ca l-a contactat. „Doina era plina de viata, energica si talentata. Nu era exceptionala, dar promitea mult.

Brusc, si-a dorit sa plece la Bucuresti, m-a batut la cap cu ideea asta fixa a ei. Si pentru ca il si cunosteam pe director, ne-am pus pe tren si am inscris-o pe Doinita in ultimul an. Merita sa o ajut”, sustine Bradiceanu. Pe vremuri coleg de atelier cu Sabin Balasa, batranul traieste de peste 30 de ani in atelierul sau din centrul Craiovei.

Printre tablourile inghesuite pe fiecare centimetru patrat, fostul profesor al Doinei Bumbea isi aminteste ca si cum ar fi fost ieri un episod caracteristic pentru spiritul dezinhibat al elevei sale: „Eram odata in pauza mare, mai multi profesori, pe holul de la cancelarie si, nu stiu cum a venit vorba, dar Doina a inceput sa execute un dans improvizat de balet. Cand a fost mai mica chiar luase cateva lectii. Va spun, avea o siguranta si o gratie in miscari ca am ramas cu totii masca, asa ca de la o gluma devenise toata lumea serioasa. Asta era Doina, spontana si extrem de comunicativa”.

Cititi si: Rapirea din Coreea