EDITORIALUL EVZ: Spionul de pe langa casa presedintelui
- Adam Popescu
- 4 iunie 2007, 03:04
Ioana Lupea: "Numele fostului sef SIE si consilier de securitate al lui Ion Iliescu, Ioan Talpes, apare din ce in ce mai des pomenit in relatie cu presedintele Traian Basescu."
Ultima oara, in „Dilema veche” de vineri. Andrei Plesu, o vreme consilier la Cotroceni, se mira ca un sfetnic loial precum Adriana Saftoiu cade in dizgratie, in timp ce in gratii intra un „euforic mitoman” ca Ioan Talpes.
Daca dam timpul putin inapoi, il vom auzi pe Traian Basescu multumind, pe 19 mai, pentru sprijinul acordat la referendum, „partidului ala, cum ii zice?”, Uniunea Populara Crestin-Sociala. Nu exista nicio dovada materiala ca UPCS ar fi si altceva - membri, organizatii - decat Ioan Talpes.
Si, mai in urma, in campania pentru referendum, cand dezvaluirea intrevederilor la nivel inalt ale consultantului rus Alexandr Kondyakov a fost pusa pe seama unei indiscretii comise de acelasi Ioan Talpes in fata sefului statului. In 2005, la scurt timp dupa alegeri, tentativa lui de a se pune la dispozitia noului presedinte, ca spion personal probabil, a fost dispretuita public: „De multi ani nu mai am scame sa fie indepartate”.
Replica lui Talpes a fost memorabila: „Presedintele spune ceea ce trebuie sa spuna”. Care este natura relatiei dintre Traian Basescu si Ioan Talpes, daca aceasta este adevarata? Inamicitia impartasita fata de Dinu Patriciu, desi reala, pare insuficienta pentru a o justifica. Traian Basescu si-a facut din a sti, inca de la inceputul mandatului, un titlu de glorie si un ascendent in lupta politica.
Ochiul din ceafa prezidentiala veghea asupra intalnirii lui Calin Popescu-Tariceanu cu Dinu Patriciu de la Snagov, poate si asupra altor asemenea intamplari reprosate protagonistilor in privat. Serviciile secrete nu-i pot furniza sefului statului date ce depasesc sfera atributiilor legale si adversarii sai nu au adus probe contrare.
Apetitul lui Traian Basescu pentru dedesubturile unor actiuni ori decizii politice este demonstrat si, pe undeva, firesc. El insusi isi marturisea, in interviul acordat „Evenimentul zilei”, defectul de a oferi „incredere oricaruia vine si imi spune ceva”. Specialitatea lui Talpes - ale carui principale virtuti ar fi accesul la o retea de vechi securisti si capacitatea de a fabula - sunt barfele cu parfum de „informatii specifice”, iar dependenta cronica de asemenea produse este o slabiciune lesne de exploatat.
Simtita si de Virgil Magureanu, al carui partid, la fel de fantomatic, a fuzionat cu PD-ul condus de Traian Basescu doar pentru a institutionaliza raporturile intre cei doi lideri. Ioan Talpes este insa un surogat de Virgil Magureanu. Cu toate pacatele-i cunoscute, macar fostul sef SRI nu serveste fictiuni pe post de realitate.
Asocierea cu Ioan Talpes ii face sefului statului deservicii reale. Risca sa fie mortal intoxicat si isi leaga numele de zestrea de imagine a acestuia. Fostul istoric comunist, spion si consilier postcomunist, vine in cufar cu Ilie Ceausescu, Ion Iliescu, Willem Matser, Kurt Treptow, Ovidiu Tender etc.