In urma cu doua zile, o colega a primit pe adresa de e-mail o fotografie cu un tramvai din Epoca de Aur.
Oamenii calatoreau pe scara si suspendati intre vagoane. Privind imaginea am realizat ca, in ciuda vocilor care spun ca in orasul nostru nu s-a schimbat nimic, un asemenea tablou al groazei a disparut din Bucurestiul de astazi.
In primul rand pentru ca se respecta cateva reguli elementare de siguranta si nu pentru ca transportul public a atins acel moment de gratie in care, in sfarsit, calatorii sunt multumiti.
Cu toate acestea, traim intr-un oras cu probleme, unul a carui administratie a declarat razboi tuturor bordurilor, iar acestea sunt schimbate des, foarte des.
Traim intr-un oras aglomerat, in care automobilele inainteaza cu greu, unul in care mai sunt enorm de multe lucruri de facut, dar ne-am indepartat definitiv de imaginea publicata mai sus, cu oameni atarnati ciorchine de-o gramada de fier vechi.
Ce-ar spune un parinte astazi daca si-ar vedea copilul rastignit intre doua vagoane de tramvai? Intreb pentru ca, adolescent fiind, acela era locul meu preferat de calatorit cu tramvaiul de la liceu acasa. Si nu reprezentam o exceptie.
Vazand acea fotografie m-am revoltat pe inconstienta adolescentului de-atunci. Dumnezeu stie cate accidente s-au intamplat in acele vremuri? Cati oameni au cazut din tramvaie si autobuze si nu am aflat doar pentru faptul ca nu existau ziare si stirile de la ora cinci? O asemenea imagine de cascadorie cotidiana nu poate fi azi decat regizata pentru un film sau o reclama. Publicul are mai multe variante de transport, masini personale, microbuze, taxiuri. Da, costa mai mult, dar cat valoreaza o viata...
N-am nicio nostalgie pentru acele timpuri. Imi provoaca numai revolta, iar ieri, cand am fost obligat sa ocolesc brusc cu automobilul o mica masinarie care matura si strangea praful de pe carosabil, mi-a parut bine ca am supravietuit acelor vremuri.
Avem nevoie de statii noi de metrou, avem nevoie de benzi de circulatie pentru biciclete, avem nevoie de locuri de parcare, avem nevoie de parcuri, avem nevoie de drumuri noi si pasaje, dar pana cand vom trai cu adevarat intr-un oras functional, sa privim fotografia si sa ne intrebam care sunt micile diferente dintre cele doua orase - Bucurestiul comunist si cel capitalist.
Cititi si blogul „Experimentul Budapesta”, la www.evz.ro/isaila.
Recomandările noastre
