Impreuna cu familia, EVZ a identificat-o pe femeia de care s-a interesat in Asia premierul Tariceanu.

Se numeste Doina Bumbea si a murit acum zece ani. Nume... Bumbea. Prenume... Doina. Data nasterii... 25 ianuarie 1950. Locul nasterii... Bucuresti, Romania. Ultimul semn de viata... octombrie 1978. Decedata... ianuarie 1997. Diagnostic... cancer. Acesta este profilul "tip buletin" al romancei rapite de oamenii guvernului nord-coreean.

Timp de trei decenii nu s-a mai stiut nimic de ea, iar cautarile au esuat lamentabil. Dupa aproape un an si jumatate de la primul articol - in care "Evenimentul zilei" reconstituia povestea halucinanta a Doinei, pornind de la indiciile sumare aparute intr-o carte a dezertorului american Charles Jenkins -, EVZ a dat de urma familiei acesteia, stabilita la Craiova.

Datele arata insa ca Doina Bumbea a fost victima unui proiect ultrasecret al regimului de la Phenian. Ajunsa acolo, a luat viata de la capat, cu domiciliul impus si casatorie la comanda.

Ani in sir, oameni de diferite nationalitati au avut aceeasi soarta, fiind folositi la pregatirea "cadrelor" din spionajul nord-coreean, care plecau la post. Problema e un adevarat calcai al lui Ahile in relatiile dintre Tokyo si Phenian, iar in Japonia are statut de prioritate nationala. La Bucuresti se stiu putine insa.

"E sora mea!" La 20 de ani dupa intreruperea "sapaturilor" si oficierea unei slujbe de pomenire, la Craiova, membrii familiei Bumbea retraiesc fiorul primelor zile si saptamani de dupa "evaporarea" Doinei. De doua decenii se resemnasera ca fata a murit. Nu de mult insa, au vizionat un documentar britanic, realizat in Coreea de Nord.

Un american, James Dresnok, isi povestea experienta de dupa dezertarea din armata, in Coreea comunista, acum 45 de ani. Surprins in mijlocul familiei, acesta era chiar sotul vaduv al Doinei, acum recasatorit cu o togoleza, la Phenian. In film, un tanar inalt, blond si pasionat de limbi straine e prezentat drept fiul lui Joseph Dresnok, dintr-o casatorie anterioara cu o "est-europeanca".

"Nu mi-a venit sa cred... Ma uitam la figura lui Gabriel, la trasaturile fiicei mele, ale Doinei. Aceiasi ochi, nas, buze... Izbitor! Gabriel Dresnok e nepotul meu.... Doina e sora mea!", exclama Gabriel Bumbea. In biroul firmei sale, barbatul puncteaza un amanunt-cheie. "Doina si-a botezat fiul cu prenumele meu, Gabriel. E evident..."  

BIOGRAFIE Filmul unei vieti distruse Inainte insa de calvarul nord-coreean, viata Doinei Bumbea semana cu o intindere nesfarsita de impliniri, ce doar isi asteptau randul. Parintii acesteia s-au cunoscut la Bucuresti. Mama fusese deportata, in anii ‘40, din actuala Transnistrie, iar tatal a devenit ofiter in Armata romana, ajungand chiar in Marele Stat Major.

Dupa peregrinari prin tara, familia romancei se stabileste, in 1960, la Craiova. Din 1965, Doina urmeaza aici Liceul de Arta, profilul sculptura-pictura, iar patru ani mai tarziu, in 1969, intra la Facultatea de Arte Frumoase, din Capitala.

"Era frumoasa si - asa s-a intamplat - in anul I l-a cunoscut pe Gilberto Bianconni, un turist italian, cu care s-a si casatorit in Romania, in ‘70. Asa a plecat ea din tara, imediat ce s-a maritat", povesteste fratele Doinei, Gabriel Bumbea. Scapata de socialismul stiintific "made in Romania", tanara isi continua studiile, incepand cu 1971, la Roma.

E acceptata la prestigioasa Belle Arte din capitala Italiei, dar perioada este marcata, in viata personala, de destramarea mariajului cu Gilberto, un an mai tarziu. "Dupa asta, a locuit singura, intr-un apartament de pe Via Guido Banti. Studia, expunea, era membru fondator al Centrului Cultural European", sustine fratele Doinei.      

A revenit de doua ori in Romania In ciuda contextului politic din Romania, Doina Bumbea a revenit de doua ori in tara, in ‘73 si ‘76, ultima oara insotita de prietena sa cea mai buna, tot o artista, dar din Franta. Isi viziteaza parintii, petrece cateva zile la Moldova Noua, cu Mircea - fratele mijlociu - si mezinul Gabriel - pe atunci, doar un pusti in varsta de 9 ani.

La timpul respectiv, nimic nu anticipa viitoarea drama. "Mi-aduc aminte ca m-a luat cu ea peste tot. Se juca enorm de mult cu mine si probabil ca dezvoltase un soi de sentimente materne. Atunci am vazut-o ultima oara. Aveam noua ani, in ‘76", rememoreaza Gabriel Bumbea. 

"Era entuziasmata ca pleaca in Japonia" Disparitia brusca a Doinei, petrecuta in 1978, a fost precedata, un an mai devreme, de experienta grea a unei operatii la san. "A sunat-o pe mama prietena ei, cum ca Doina e in moarte clinica. Toti erau socati prin casa... Dupa trei zile, insa a sunat chiar Doina si le-a spus ca totul a trecut."...

Din datele care exista, 1977 e chiar anul "fatidic". Atunci l-a intalnit pe misteriosul italian care ii promitea expozitii la galeriile de arta din Japonia. "Timpul s-a scurs ca de obicei. Pe ai mei, Doina i-a obisnuit sa-i sune din doua-n doua saptamani, era lege", continua Gabriel Bumbea. In septembrie si octombrie 1978 insa, convorbirile cu Romania s-au intetit.

"Era entuziasmata ca i s-a oferit un contract cu o galerie din Japonia. I-a spus textual mamei ca, daca va reusi, "nimeni din familia Bumbea nu va mai trebui sa munceasca din greu pentru painea cea de toate zilele"... Acesta a fost ultimul contact cu ea. Acum, mama e si bolnava, si batrana. Ultimul cadou ar mai fi un semn de la nepotul din Coreea, dar, va dati seama, e Coreea", incheie Gabriel Bumbea.

STRATEGIE Rapiri orchestrate pe tot Globul Potrivit mai multor surse, japonezi, libanezi, thailandezi si alte nationalitati au fost, in anii ‘70-’80, rapiti in acelasi mod ca si Doina Bumbea. Scopul operatiunilor viza folosirea captivilor la instruirea spionilor nord-coreeni, care invatau astfel limba si obiceiurile tarilor in care urmau sa plece.

Datele existente arata ca majoritatea victimelor au fost cetateni japonezi. De aproape un deceniu, guvernul de la Tokyo a demarat convorbiri cu omologii de la Phenian, reusind pana acum identificarea catorva persoane si repatrierea unui mic numar dintre cei inca in viata.

ESEC Niciun rezultat pe axa Bucuresti-Tokyo-Phenian Cu pasi timizi, autoritatile romane au demarat, intr-un tarziu, formalitatile care sa conduca la elucidarea necunoscutelor ce planeaza in cazul Doinei Bumbea. In 2005, ministrul de externe Mihai-Razvan Ungureanu declara ca Bucurestiul a solicitat verbal lamuriri regimului de la Phenian, dar fara efect.

Apoi, in februarie, anul acesta, a fost randul premierului Calin Popescu-Tariceanu sa se intereseze de acest caz. A facut-o in timpul vizitei oficiale din Japonia, intr-o discutie pe care a purtat-o cu omologul sau nipon, Shinzo Abe.