Ofensiva mobilei de portbagaj

Ofensiva mobilei de portbagaj

In magazinul IKEA din Bucuresti se vor gasi aceleasi produse ca in Philadelphia sau Dubai.

Simplitate, design modern, functionalitate pe masura, calitate si preturi scazute, aceasta este viziunea care a adus IKEA in top. Succesul pleaca de la o regula simpla: „Noi nu impachetam aer”. Aceasta inseamna ca mobila trebuie sa fie gandita astfel incat sa incapa in pachete plate, sa fie usor de transportat in portbagajul masinii si sa poata fi usor de asamblat acasa, ceea ce reduce costurile si, implicit, pretul produselor.

La inceputul istoriei IKEA, in anii ‘60, inovatia a venit in principal din alegerea materialelor pentru piesele de mobilier - intr-o epoca in care erau la mare cautare produsele din lemn masiv, suedezii au propus scaune din furnir de stejar si masute de cafea din plansele de desen ale designerilor din constructii. Zece ani mai tarziu, revolutionau industria mobilei cu scaunul din plastic produs de un furnizor care crea de regula galeti si cu masuta de cafea Lack realizata de o fabrica ce producea usi de interior, inca disponibila in magazinele din intreaga lume.

Desi, din anii ‘80, suedezii de la IKEA au incetat sa mai uimeasca industria mobilei, nu si-au pierdut din inventivitate: in anii ‘80 apar canapelele cu huse detasabile si lavabile Klippan si Momment, care utilizeaza picioare similare celor folosite pentru carucioarele din supermarketuri. La mijlocul anilor ‘90, cand toata lumea se astepta ca mobilierul IKEA sa-l concureze pe cel din filmul SF Star Trek, suedezii lanseaza o gama de mobilier cu design scandinav in stilul secolului al XVIII-lea. Acum, mobila IKEA este caracterizata de o viziune moderna, functionala si foarte simplista.

Raspandit in toata lumea

Desi designul atrage, nu este acesta cel mai important element al succesului producatorului de mobila. „Este usor pentru un arhitect sa conceapa un birou care ar putea costa 1.000 de dolari, insa unul functional, foarte bun si care sa coste 50 de dolari nu poate fi facut decat de cei mai buni”, sustine fondatorul IKEA, Ingvar Kamprad. Pentru a mentine pretul scazut, compania colaboreaza cu sute de furnizori in lume, foloseste materii prime ieftine, pachete plate care reduc costurile cu transportul si depozitarea si produce in serie. Cu toate ca designul produselor este suedez, mobila IKEA se fabrica in cateva zeci de ateliere peste tot in lume. Similar functioneaza si aprovizionarea.

De exemplu, pentru magazinul care va fi deschis in Romania, compania se va aproviziona din depozite situate in tarile invecinate, cum ar fi Polonia si Ucraina, sau de la cei 40 de furnizori locali, care produc cateva obiecte din lemn de stejar si ceramica. Potrivit directorului IKEA Romania, Cornel Oprisan, costurile produselor din magazinul din Baneasa sunt comparabile cu cele din restul lumii, intrucat pretul produsului la poarta fabricii este acelasi pentru orice magazin din lume. Diferenta se face la cheltuielile cu transportul, care poate ajunge pana la 40% din costul total al pretului din magazin.

Critici la adresa productiei de serie

Cele mai numeroase critici care au fost aduse producatorului de mobila de-a lungul timpului s-au referit la sustinerea consumerismului si a culturii de masa. Intr-un spot publicitar foarte dezbatut in Marea Britanie, IKEA lua in deradere gustul pentru mobila al englezilor si ii sfatuia „Stop being so English” („Inceteaza sa mai fii asa englez”). O alta reclama, in care un consultant in management ii explica unui director cata mobila ar putea cumpara daca ar concedia un angajat, a fost la fel de controversata.

In Baneasa

Intr-o luna se deschide primul magazin IKEA Romania

Retailerul de mobila IKEA va deschide primul magazin al firmei din Romania in data de 21 martie, in parcul comercial Baneasa din Capitala. Magazinul, cu o suprafata de 26.000 de metri patrati, va cuprinde show-roomuri de mobila, accesorii si decoratiuni, spatii de joaca pentru copii si zone unde se vor servi specialitati culinare suedeze.

In total, 7.000 de produse vor fi disponibile clientilor romani, o parte dintre acestea urmand sa fie furnizate de piata locala. In acest moment, constructia magazinului este finalizata si se lucreaza la amenajarea spatiului si crearea diferitelor interioare.

Investitia pentru constructia si amenajarea spatiului s-a ridicat la 10 milioane de euro, potrivit lui Cornel Opisan, directorul firmei Moaro Trading, compania care a adus IKEA pe piata romaneasca in sistem de franciza. Compania se asteapta ca in primul an de la deschidere sa intre in magazin 2,5 milioane de romani, din care 1 milion sa achizitioneze produse IKEA.

Compania se va gandi la posibilitatea de a mai deschide un alt magazin IKEA in Romania doar daca  vor fi bune rezultatele dupa primul an de functionare.

Din „interior”

Anna Efverlund creeaza de 27 de ani pentru IKEA  

Un indicator pe care scrie „Welcome to Almhult” ma avertizeaza ca am ajuns in comuna in care a inceput povestea IKEA si unde se afla sediul central al celui mai mare vanzator de mobila si accesorii pentru casa din lume. Are 8.000 de locuitori, dintre care 3.000 lucreaza pentru IKEA. Trebuie sa ma intalnesc cu Anna Efverlund, despre care stiu doar ca este cel mai faimos designer de la IKEA si ca lucreaza aici de 27 de ani. Nimeni nu are voie sa intre in biroul in care se pun la punct viitoarele colectii, asa ca si ea, si ceilalti designeri primesc vizite intr-o sala de sedinte.

Intra pe usa si ma surprinde imediat cu o energie debordanta. Este o femeie despre care stiu ca se apropie de 60 de ani si totusi nu-i pot da peste 50. Informala, joviala, extrem de spontana si directa, reuseste sa-mi alunge emotiile si incep sa pun intrebari, sarim firesc de la un subiect la altul si o admir din ce in ce mai mult cu fiecare minut care trece.

Nu stie cate mii de obiecte a creat. La IKEA sunt 10 designeri angajati si circa 80 de colaboratori din toata lumea. Fiecare designer trebuie sa invete despre toate materialele. Anei ii place sa lucreze cu plastic, textile si metal. Nu-i place lemnul, dar are cateva produse de succes realizate din acest material. 

EVZ: Am inceput sa lucrez la IKEA pentru ca... Anna Efverlund: A fost singura companie suedeza la care m-am putut gandi ca as putea face ceva. Eram inginer specializat in mase plastice, facusem biciclete in Brazilia si ma intorsesem acasa fara a avea vreun viitor. Am colaborat cu IKEA doi ani si ei tot imi spuneau ca nu s-au hotarat daca sa ma angajeze sau nu. Atunci am facut o ultima incercare: le-am spus „toate lucrurile mele sunt impachetate, gata sa fie trimise in Brazilia in cateva zile. Daca nu ma angajati, trebuie sa plec in alta tara. Daca nu ma luati, voi pleca si veti regreta”. Am jucat totul pe o carte, dar m-au angajat. Asta se intampla acum 27 de ani. Este bine sa-ti impui anumite scopuri, pentru ca numai asa le poti indeplini.

Am creat actualul logo al IKEA pentru ca...Sincer, „inima care imbratiseaza” nu trebuia facut, dar am fost obligata (rade). S-a intamplat ca niste ursuleti de plus facuti de un furnizor IKEA din India sa aiba probleme. Le cadea nasul. Copiii puteau sa-l inghita, asa ca au fost retrase circa doua milioane de exemplare de pe piata. Am fost trimisa acolo sa vad ce altceva se poate face in acea fabrica. Altfel, zeci de oameni ar fi ramas fara slujbe. Normal, mai intai m-am gandit sa pun nasul din broderie. Apoi am vazut copii care sufereau pentru ca li s-a stricat jucaria preferata si mi-a venit ideea sa fac ceva care sa-i consoleze. Asa am creat „inima care imbratiseaza”.

De curand am fost la un spital pentru copii si am vazut ca toti micutii din sectia de boli contagioase dormeau cu ea in pat (ii apar lacrimi in ochi). Nu aveau voie cu jucariile de acasa pentru a nu aduce microbi, dar inima le era daruita de spital si ei o strangeau continuu in brate. Mi-au spus ca le da incredere, e ca un prieten care ii tine de mana si ii imbratiseaza.  

Am facut compromisuri atunci cand... Tot timpul fac compromisuri. Creez un anumit obiect si sunt multumita de felul in care arata. Apoi vin tehnologii care vor sa puna un fir pe aici, un intrerupator acolo si eu sunt disperata ca-mi strica designul, dar nu am ce face. Apoi vin alti oameni care vor sa-i schimbe forma pentru a putea fi transportat mai eficient. Trebuie sa ma gandesc la multe lucruri atunci cand desenez un obiect: la material, la volum, la siguranta celor care il folosesc... „Nu trebuie sa transportam aer. Este scump” reprezinta unul dintre principiile IKEA la care nu se renunta indiferent de situatie.

Cea mai mare satisfactie a mea este... Un proiect in India la care tin enorm. IKEA a construit scoli in cateva sate si lucram cu un grup de femei care cos si brodeaza perne pentru noi. Totul este foarte bine pus la punct. In India, o familie saraca nu poate supravietui daca nu muncesc si copiii. Asa ca noi am dat de lucru femeilor, au lampi care functioneaza cu energie solara pentru a putea coase si seara, si singura conditie pe care am pus-o a fost sa-si dea copiii la scoala. Cat am stat acolo am vazut ca daca ii dai bani barbatului, doar el traieste mai bine, dar daca-i dai femeii, toata familia traieste mai bine. Astfel am ajuns la aceasta formula si toata lumea este multumita.  (Sabina Nicolae)

Ne puteți urmări și pe Google News