"Evenimentul zilei TV" iti da si in aceasta saptamana "Intalnire cu vedeta preferata".
De astazi si pana luni, 12 februarie (data postei), puteti trimite talonul de participare la concurs pe adresa OP 1 CP 10, Bucuresti, si participa la tragerea la sorti pentru o discutie fata in fata cu actorul Dragos Bucur. Talonul poate fi gasit in editia de vineri, 9 februarie, a ghidului TV.
“Norocul e calitatea mea nr. 1”
Pe Dragos Bucur l-ati vazut in „Marfa si banii”, „Furia”, „Hartia va fi albastra”, iar lista nu se opreste aici. Acum il puteti urmari in „Marfa”, o emisiune nonconformista din grila Realitatii.
EVZ TV: Cum ai ajuns sa faci emisiunea „Marfa”, ce anume te-a determinat sa alegi un astfel de format, care nu se inscrie neaparat in anumite rigori? Dragos Bucur: Ideea emisiunii nu mi-a venit mie. Din cate stiu, apartine producatorului emisiunii, Ana Maria Caia, eu fiind initial doar un invitat. Am primit un telefon si am fost intrebat daca as vrea sa particip la o emisiune... am citit formatul, am facut un pilot si faptul ca „nu se inscrie in anumite rigori” m-a determinat sa accept. Treptat, lucrurile s-au mai schimbat si emisiunea a devenit rezultatul unei munci de echipa. Pe 2 februarie am implinit 100 de editii si ati putut vedea echipa „Marfa” in toata splendoarea ei!
Finalurile emisiunilor tale sunt filmate, invariabil, in Piata Romana. Ai o slabiciune pentru aceasta zona sau pentru scarile de la metrou?Romana, Universitate... cam aici este centrul Bucurestiului, asa ca de ce sa nu ne terminam emisiunea in centrul capitalei? Acelasi loc, aceeasi ora, se creeaza un reflex, nu? Si, in plus, in Romana am facut liceul, asa ca este si o urma de nostalgie.
Ai deja un palmares bogat in materie de filme. Pe ce calitati ai mizat cand ai intrat in aceasta lume?Norocul. Este calitatea mea nr.1. Adevarul este ca nu stai sa iti faci un inventar al calitatilor si sanselor la 17 ani, la varsta asta iti numeri banii de vacanta si, eventual, cuceririle. Actoria este doar o chestie interesanta care putea spori lucrurile enumerate mai sus.
Ai inceput cu teatru si te-ai atasat, se vede, mai mult de film. Este filmul mai aproape de felul tau de a fi?E greu sa incepi cu filmul. Facultatea de actorie este bazata pe teatru si oricum filmul este pentru un student UNATC doar un vis, ceva la care nu ai curaj sa speri de-adevaratelea. Productia cinematografica la noi este destul de slab dezvoltata (desi da semne puternice de redresare), asa ca sansele de a juca intr-un film sunt destul de reduse pentru un „no name”. Si aici intervine norocul. Sa fii la locul potrivit, in momentul potrivit este esential. Da, filmul este mult mai aproape de felul meu de a fi si nu moare repede, ca teatrul sau televiziunea, ci capata valoare odata cu trecerea timpului, ca vinul.
Te ocupi personal de firma ta de casting? Da, este afacerea mea de suflet si a contribuit, chiar si in mica masura, la succesele cinematografice romanesti din ultimii ani: am oferit figuratie pentru „Moartea domnului Lazarescu”, am facut casting complet pentru „Hartia va fi albastra” si „Visul lui Liviu”, iar acum colaboram cu TVR-ul in realizarea unui serial. Fara sora mea, Andreea Spiridon, care se ocupa in proportie de 90a de „Exit”, ar fi foarte greu.
S-au obisnuit actorii sa vina la castinguri sau asteapta sa fie descoperiti fara sa faca prea multe demersuri in sensul acesta?Da, deja participarea la castinguri este un lucru obisnuit pentru actorii romani, poate cei mai varstnici sa fie ceva mai reticenti, dar la urma urmei ii inteleg: au zeci de filme la activ si trebuie sa se prezinte in fata camerei pentru o reclama la un detergent sau margarina... nu este chiar corect. Totusi asta este economia de piata, nu poti cere unui patron turc sau finlandez sa vada toate filmele romanesti din ultimii 30 de ani pentru a-si alege actorul potrivit produsului sau.
Ai in acest moment un agent care te ajuta sa „iesi” in lume? Nu. Nu am cautat pentru ca nu prea cred ca am sanse in afara Romaniei desi, evident, mi-ar placea. Am senzatia ca exista o concurenta mult prea puternica intre niste actori mult mai pregatiti ca mine, care stiu sa danseze toate dansurile posibile, stiu trei-patru limbi straine, instrumente etc. In plus, nu stiu daca as mai fi dispus sa plec departe de Dana (n.r. - Nalbaru, sotia lui) si Sofia (n.r. - fetita lor). Nu stiu, daca am sa primesc vreodata o oferta, am sa vad.
Dincolo de bariera lingvistica, ce piedici mai intampina un actor roman pentru a juca intr-o productie straina, intr-un rol major? Bariera lingvistica este una foarte puternica, dar oameni ca Iures, Morgenstern, Marinca sau Pellea au dovedit ca se poate. Cred ca izolarea economica si sociala a Romaniei a fost un alt obstacol.
Urmeaza sa te vedem in productii noi? Sper sa joc in trei productii anul acesta, asta daca totul merge cum am planuit, dar nu pot vorbi nimic acum. Sigur este insa ca anul acesta va avea premiera „Dupa ea”, un film cu mine, Dana, Mimi Branescu, Victor Rebengiuc, Anca Florea.
Ce a schimbat in viata ta venirea pe lume a Sofiei, fiica ta? S-au schimbat prioritatile. Este mai importanta ragaiala ei dupa masa decat succesul vreunui proiect TV sau cinematografic. Te bucura mai mult zambetul copilului tau decat aplauzele unei sali pline si e firesc sa fie asa!
Cum ti-a fost in ipostaza de nas de cununie al bunului tau prieten, Alexandru Papadopol? Lucrul acesta m-a flatat, dar nu m-a mirat, sunt foarte bun prieten cu Papi, inca de la „Marfa si banii”, si il consider unul dintre cei mai buni actori de film romani. Ma bucur pentru casatoria lui pentru ca acum suntem din nou pe aceeasi treapta sociala si putem vorbi de la egal la egal!