SENATUL EVZ: Intelectuali si politicieni

Rodica Culcer: "Nu sta in firea intelectualului roman sa fie prea activ pe scena publica."

 In linii mari, cei pe care-i grupam sub aceasta eticheta (fara a sti prea bine ce inseamna ea de fapt) se impart in doua tabere: cei care, precum Noica, ii considera pe oamenii politici lacheii istoriei si nu se implica in viata publica si cei care cauta patronajul politic pentru a avea o viata confortabila.

Putini sunt cei care se preocupa totusi si de problemele tarii, asa cum o fac de pilda Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Andrei Oisteanu, Cristian Parvulescu, Alina Mungiu-Pippidi si lista ar putea continua.

Desi nu sunt numerosi, acesti intelectuali sunt influenti. Vocile lor se aud si sunt ascultate. In 2003, ei au jucat un rol important in crearea Aliantei Dreptate si Adevar, iar la alegerile din 2004 au reusit coagularea Coalitiei pentru un parlament curat.  Chiar daca asteptarile le-au fost inselate de politicieni, ei nu renunta la actiunea civica. Acum, glasurile lor se aud din nou, pentru ca si disputa politica a ajuns la un nivel de virulenta fara precedent.

Sărbători cu o vreme nestatornică. Prognoza meteo, actualizată

Candidatul care va câștiga alegerile prezidențiale

Luni, la batranul sediu al GDS din Calea Victoriei, CPPC a lansat un apel catre politicieni sa puna capat scandalurilor care paralizeaza viata publica si administratia si sa se concentreze asupra unor chestiuni esentiale, de interes national. A doua zi, in aceeasi cladire s-a discutat un apel al unui grup de intelectuali si ziaristi catre clasa politica. Formulat in termeni mai duri si mai transanti, apelul, semnat pana acum de personalitati de marca precum Monica Lovinescu, Gabriel Liiceanu, Sorin Alexandrescu, Sorin Iliesiu, Dan C. Mihailescu, Victor Rebengiuc, Alexandru Zub etc., schiteaza un diagnostic al actualei stari de criza si exprima un protest fata de „tehnicile de lupta” folosite, inclusiv fata de implicarea in acest razboi politic a unor televiziuni. Nu diagnosticul il vom discuta acum, desi el merita supus unei dezbateri publice.

Cel mai important aspect al apelului, un adevarat strigat de disperare, este constatarea ca asistam la „o ruptura a majoritatii clasei politice romanesti de mersul firesc al istoriei si de aspiratiile majoritatii poporului roman. Aceasta este adevarata criza politica pe care o traverseaza acum Romania.

„Drama din spatele acestui apel este si mai intensa: de ani de zile, atat semnatarii apelului, cat si alti jurnalisti si intelectuali avertizeaza asupra pericolului acestei rupturi intre clasa politica si cetateni, dar nu sunt luati in seama. Conditia intelectualului angajat civic in Romania pare sa fie cea de Vox clamantis in deserto. Nimeni nu-i asculta. Cu cinismul care-i caracterizeaza, politicienii se folosesc de intelectuali cand le convine si-i abandoneaza dupa ce si-au atins scopul sau dupa ce i-au recrutat pe cei mai avizi de bani si i-au naimit in slujba lor. Din nefericire pentru ei, raman intotdeauna si cativa care nu se lasa naimiti.

Oricat ne-am lauda cu afinitatile noastre cu Franta, din punct de vedere al prestigiului intelectualilor in viata publica, al greutatii cuvantului lor in dezbaterile de larg interes pentru societate, Romania este departe de „sora ei mai mare”. La noi,  intelectualii, mai ales cei incomozi, abia daca mai conteaza. Nici actualul Apel, publicat in „Revista 22” de saptamana aceasta, nu a scapat de detractori. In loc sa se discute problema reala a rupturii dintre clasa politica si electorat, am asistat la atacuri, cu manusi sau cu pietre, asupra celor care au ridicat aceasta problema.

Li s-a reprosat de pilda intelectualilor care nu tac  faptul ca „stau pe gard si fluiera.” Lasam la o parte registrul stilistic al reprosului si afirmam ca, intr-un fel pe care unii poate ca nu-l inteleg, intelectualii chiar asta trebuie sa faca: sa fie un cap limpede al natiunii care sa corecteze derapajele oamenilor politici cu singura arma pe care o au la indemana: cuvantul. Viata politica are cu adevarat nevoie de intelectuali, iar partidele au poate prea putine capete luminate si oameni cititi. Dar intotdeauna trebuie sa existe si intelectuali care raman in afara jocului politic. Ei sunt singurii care pot asana dezbaterea publica. Avem asadar nevoie de oameni care sa trezeasca ratiunea natiei,  dar mai ales a politicienilor, pentru ca „somnul ratiunii naste monstri.” In aceasta logica, Romania europeana risca sa fie un copil malformat si ar fi pacat.