Nicoleta, o tânără de 19 ani din judeţul Covasna, a ales să rupă tăcerea. Ea a povestit pentru EVZ cum a ajuns să fie victima traficanţilor de carne vie şi calvarul prin care a trecut cât a fost sechestrată de aceştia. Cel care a vândut-o proxeneţilor este chiar o rudă a tinerei, care i-a promis că o va ajuta să câştige bani pentru a-şi ajuta familia.

Una dintre miile de victime ale traficului de carne vie din România este Nicoleta, în vârstă de 19 ani. Provine dintr-o familie săracă şi locuieşte într-o casă de chirpici, din judeţul Covasna. Nu a reuşit să ajungă la liceu, singura ei „meserie“ fiind supravieţuirea.

Lucrează cu ziua prin vecini, toamna fiind sezonul în care câştigă mai bine din culesul de ciuperci. La fel ca multe dintre tinerele care trăiesc în astfel de condiţ ii, Nicoleta a sperat că poate schimba soarta familiei plecând să muncească, pentru câteva sute de euro, în străinătate.   Oferta a venit de la o rudă apropiată, ceea ce i-a dat fetei încredere. EVZ vă prezintă povestea incredibilă a unei tinere care a plecat să facă menaj în Italia, dar a ajuns să fie vândută traficanţilor de carne vie. Vândută de rude Dorin Boroş, în vârstă de 30 de ani, este primul personaj malefic din viaţa fetei. Văr prin alianţă cu Nicoleta, acesta i-a promis un loc de muncă ca menajeră în Italia. Cel care ar fi trebuit să o plătească era administratorul unei firme de construcţii.

„Îmi ziceau toţi că o să fie bine, că aşa voi reuşi să strâng nişte bani, să-mi ajut mai mult familia. Parcă mi-au spălat creierul. M-au convins să nu le spun nimic părin- ţilor, de teamă că nu vor înţelege şi că nu mă vor mai lăsa să plec“, povesteş te acum, cu ochii-n lacrimi, Nicoleta.

„Greşeala mea a fost că nu am spus nimănui că plec. Am plecat către moarte în amurg. Simţeam golul şi frica în stomac şi îmi venea în minte doar atât: «Doamne, oare fac bine ce fac?!».

Dorin mi-a cerut buletinul pentru ieşirea din ţară şi când am trecut graniţa l-a băgat în buzunarul cămăşii. I l-am cerut, dar mi-a zis că este mai în siguranţă la el“, spune fata, care îşi reaminteşte, cuprinsă de groază, fiecare clipă petrecută „Dincolo“ - aşa cum numeşte ea Italia.

Au ajuns în regiunea Napoli. Dorin i le-a prezentat pe rudele lui aflate aici, precum şi mai mulţi albanezi şi italieni, sub pretextul că toţi lucrează la firma de construcţii la care urma să fie angajată şi ea.

„Ştiam doar că patronul avea nevoie de o menajeră.Mi l-au prezentat pe «Adrian», despre care ziceau că e şeful nostru. Imediat după ce mi-a făcut cunoştinţă cu el, Dorin mi-a spus că lipseşte zece minute şi a ieşit din cameră. (...) Cât am mai stat «Dincolo» nu lam mai văzut niciodată pe soţul verişoarei mele. Mă lăsase acolo“, îşi aminteşte Nicoleta. De atunci a început calvarul... „Tu nu pleci până nu ne scoatem banii“ După dispariţia lui Dorin, Nicoletei i s-a comunicat că încă din acea seară trebuie să iasă pe stradă să se prostitueze. „Am refuzat. Plângeam întruna şi spuneam că vreau să mă întorc acasă, în România. Nu puteam să mă- nânc, iar de frică, nici nu reuşeam să dorm.

După câteva zile, mi-au spus că am fost vândută pe 3.000 de euro“. Văzând că fata nu vrea sub nicio formă „să lucreze“, traficanţii au început să o bată şi să o ameninţe.

„Adrian mă lua de păr şi mă lovea de pereţi, apoi mă bătea cu picioarele. Îmi striga că nu o să mai apuc ziua în care să-mi văd părinţii. Noaptea, aveam coş- maruri şi-mi veneau în minte doar vorbele lui: «Tu nu pleci de aici până nu ne scoatem banii!».

Credeam că acolo mi-e sfârşitul!“, povesteşte, plângând, tânăra. Pentru că nu a mai suportat tortura, Nicoleta a acceptat să se prostitueze. Era ţinută, zilnic, câte zece ore pe o stradă din oraşul Cassino, fiind în permanenţă supravegheată de Adrian şi de „locotenenţ ii“ acestuia.   După câteva săptămâni a devenit sclava altui traficant: Mario. Încă din momentul în care a cumpărat-o, el a dus-o sub un pod, a bătut-o crunt, i-a pus pistolul la tâmplă şi a violat-o în maşină.

„Trebuia să-i răspund, în timp ce aveam pistolul la cap, dacă voi lucra pentru el. În momentul ăla am simţit că îngheţ, iar cuvintele lui îmi distrugeau orice urmă de speranţă“, spune Nicoleta, uitându-se în gol. După numai două zile, comerţul cu carne vie a adus-o înapoi la Adrian, care a răscumpărat-o.

Pentru a fi siguri că nu vor întâmpina probleme din partea părinţilor fetei - care puteau în orice moment să anunţe autorităţ ile că n-au veşti de la ea -, proxeneţii au hotărât să-i pună la dispoziţie, din când în când, un telefon mobil.

„Mă puneau să sun acasă pentru a nu-i pune pe gânduri pe părinţi. Stăteau lângă mine şi ascultau tot ce vorbesc. Începusem să mă rog de clienţi să mă ajute“. Aşa a reuşit să intre în legătură cu poliţia. Salvatorul Domenico În povestea Nicoletei apare, după luni de chin, şi un personaj pozitiv: Domenico, un client care, impresionat de situaţia fetei, i-a promis că o va scăpa din mâinile traficanţilor.

„A fost la un pas să nu se lege. În ziua în care Domenico mi-a promis că vine să mă ia, a început ploaia şi nu am mai stat mult în stradă. Dar Dumnezeu l-a adus şi a doua zi. M-am urcat în maşină, nu m-am uitat înapoi, de frică să nu- şi dea seama careva. Aşa am ajuns la poliţia italiană“.

Fata oftează şi face o pauză. „M-au dus la un cămin social doar cu călugăriţe, unde am stat mai bine de o lună. În timpul ăsta i-am ajutat pe poliţişti să-i prindă pe proxeneţi. M-au tuns, m-au vopsit, mi-au dat şapcă şi ochelari de soare. Au prins-o pe proxenetă, pe Mario şi pe mai mulţi albanezi. Adrian a reuşit să scape“, adaugă Nicoleta. Atât de aproape de casă „Poliţistele de «Dincolo» m-au ajutat mult. Au strâns bani şi mi-au cumpărat medicamente, haine şi biletul de avion care m-a adus acasă“, completează Nicoleta. Nu conta că „acasă“ înseamnă pereţi din paiantă, umezeală, noroi, sărăcie şi bani câştigaţi din muncă „cu ziua“ prin vecini.

Tot ce o interesa era că aici era aşteptată de cei care o iubeau: părinţii, surorile şi nepoţii. „Mă credeau cu toţii moartă. Mama dădea acatiste la biserică. Nu mai avea nicio speranţă. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu“, îşi încheie Nicoleta trista poveste.

Bilanţ Numărul victimelor, în continuă creştere Potrivit statisticilor, peste 60% din totalul victimelor traficului de carne vie ajung să fie exploatate sexual. Ca şi în anii trecuţi, Spania şi Italia reprezintă ţările cu cele mai multe astfel de victime.

Numai în anul 2006, au fost identificate aproape 1.800 de românce care au căzut în mâna traficanţilor. Conform aceloraşi statistici, numărul lor creşte de la an, iar majoritatea victimelor traficanţilor de carne vie au vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani şi provin din zonele sărace ale României.

Astfel, cele mai multe victime au fost recrutate din nord-estul şi nord-vestul ţării, ajungând să fie exploatate în vestul Europei. Autorităţile susţin că România este atât „ţară de recrutare“, cât şi de tranzit.