"New York Times" a prezentat cazul a doi refugiaţi bătrâni care trăiesc în sărăcie în metropola americană.
Moise şi Steriana Bălan (77 de ani) sunt doi vârstnici de origine română care trăiesc la limita subzistenţei în New York. Au ajuns în Statele Unite în 1981, exilaţi de regimul ceauşist, însă nu şi-au îndeplinit visul american.
Cei doi trăiesc acum doar cu un ajutor social de 1.040 de dolari pe lună, bani din care trebuie să acopere chiria de 333 de dolari. Situaţia soţilor Bălan le-a atras atenţia jurnaliştilor de la „New York Times“. Cotidianul a prezentat cazul ieri, şi-i îndeamnă pe cititori să facă donaţii. Soţii Bălan sunt de 27 de ani în SUA, însă doar Moise Bălan, fost contabil, a obţinut cetăţenia, în timp ce soţia, infirmă şi nevorbitoare de limba engleză, nu a înduplecat autorităţile americane. O asociaţie de caritate, care se ocupă de cei doi, a intervenit pe lângă serviciul de imigraţie şi a obţinut o scutire de la plata taxei de 675 de dolari pentru reexaminarea cererii de cetăţenie a Sterianei.
De 13 ani, locuinţa familiei de români constă într-o cămăruţă dintr-un bloc social destinat bătrânilor. Cei doi soţi îşi drămuiesc cu mare grijă banii pentru mâncare şi-şi croiesc hainele singuri. Familia Bălan are o poveste desprinsă parcă din paginile unui roman. Din lagărul nazist, în cel comunist
Moise Bălan s-a născut la începutul anilor ’40 în lagărul de concentrare de la Auschwitz, locul în care au pierit părinţii săi. A fost cobaiul naziştilor, care i-au scos un ochi şi i l-au înlocuit cu unul străin, pentru a verifica dacă poate vedea cu ochiul altcuiva. Experimentul a eşuat şi, în loc să ajungă la crematoriu, Moise a fost aruncat la o groapă de gunoi, de unde a fost recuperat de bunicul său. Şi-a cunoscut soţia în 1962, la un spital din Constanţa. Ea suferise una dintre cele 50 de operaţii după un accident de motocicletă din 1949, iar el avea o vertebră fracturată în urma unui accident de muncă.
Conflictul cu autorităţile comuniste a atins cote maxime atunci când guvernul ceauşist i-a deposedat pe socrii lui Moise de toate bunurile. În 1980, împreună cu 50 de persoane, Moise Bălan a făcut greva foamei timp de două săptămâni într-un apartament din Techirghiol. Situaţia a fost tranşată imediat de comunişti, care au spart greva cu 500 de soldaţi şi i-au oferit familiei Bălan un bilet „doar dus“, fără posibilitatea întoarcerii. Soţii Bălan au petrecut două săptămâni într-o tabără de refugiaţi din Italia şi au ajuns într-un final la New York.
Acum, la vârsta senectuţii, ei îşi duc traiul de azi pe mâine, dar nu primesc de pomană cu uşurinţă. Anul acesta s-au mai „îmblânzit“ şi au acceptat să li se doneze haine de iarnă, însă hrană, niciodată.
„Am trăit două săptămâni fără mâncare“, îşi aminteşte Moise Bălan despre greva foamei din perioada comunistă, „aşa că, dacă acum mâncăm o dată pe zi, înseamnă că trăim regeşte“, adaugă acesta.
Recomandările noastre
