"Trebuie să-l ierţi pe măcelar şi să nu-l laşi să moară pe cel ce te-a ucis".
Spectacolul “Extrem” de la Odeon, în regia lui Sorin Militaru, aduce în prim plan tema violului şi a violenţei care abrutizează natura umană. Bărbaţii se pot comporta ca nişte animale numai ca să-şi satisfacă instinctul sexual. Te-a lovit, te-a rănit, s-a purtat câineşte şi ca o brută cu tine. A intrat cu bocancii la propriu şi la figurat peste tine. Te-a mutilat sufleteşte. Ţi-a călcat trupul în picioare. Evident, nu are caracter, nu are cuvânt, nu are nimic. Are numai nesimţire şi obsesii şi suspiciuni şi minciună şi grosolănie. Degeaba mai face umbră pământului!
În 1986, piesa a fost ecranizată de Robert M. Young, cu Farah Fawcett în rol principal, cea care jucase înainte şi pe Off-Broadway, ea fiind nominalizată la Globurile de Aur pentru Cea mai bună actriţă. Crina Mureşan a avut aşadar o grea misiune pentru că este extrem de dificil să interpretezi rolul unei femei atacată în propria casă de către un violator. Raul (Mihai Smarandache) scuipă şi se dă un „macho man”.
Un animal nesimţit, îmbrăcat în piele omenească. Marjorie, printr-o forţă uluitoare, reuşeşte să facă faţă atacului, victima preluând controlul asupra călăului. Pe acordurile insinuante ale muzicii lui Vlaicu Golcea, furia fetei în faţa agresorului nu mai cunoaşte nici o limită. Nu are milă, l-ar ucide, l-ar îngropa de viu! I-ar scoate ochii! Ce drept a avut această bestie s-o lovească şi să se joace cu viaţa ei? Prietenele Patricia (Antoaneta Zaharia) şi Terry (Nicoleta Lefter), care locuiesc în acelaşi apartament, conturat cu toate ustensilele de scenograful Mihai Păcurar, încearcă să managerieze situaţia. Dacă Nicoleta Lefer îşi interpretează mai fad partitura, Antoaneta Zaharia dă multă culoare rolului ei, al psihologului cu ticuri, care îşi scoate şi-şi pune ochelarii, peste situaţia incredibilă de sub ochii ei. Textul pune în mişcare multe resorturi psihologice, fiind şi o satiră la adresa justiţiei. Dacă nu ai probe, un avocat al diavolului ar putea afirma că femeia este vinovată, că de fapt ei „i-a plăcut să fie violată” şi că a provocat violul printr-un comportament indecent.
În cine să mai ai încredere? Îţi faci singură dreptate? Îl ucizi pe atacator, devenind astfel o criminală tu însăţi? Poţi să-l ierţi pe cel care a acţionat fără nici un scrupul, ca un animal în junglă? Da, trebuie să-l ierţi şi să nu-l laşi să moară pe cel ce te-a ucis. Crina Mureşan interpretează extraordinar rolul femeii pe o margine de traumă şi de lume, care înţelege că a aplica litera Evangheliei, aceea de a ierta, este cel mai greu lucru de pe pământ. Cu mână tremurândă, cu buzele arse şi cu sufletul ars, ea dă pâine şi apă celui care a măcelărit-o.
Recomandările noastre
