"Parlamentarul nu este decât un infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru vreo crimă de drept comun" - scria demult Mark Twain.
Meditând asupra acestei definiţii, vom observa că, în America secolului XIX, oamenii politici chiar făceau închisoare dacă săvârşeau infracţiuni, ceea ce nu se întâmplă în România secolului XXI. Asocierea parlamentarilor cu tagma infractorilor este însă cât se poate de actuală, mai ales în lumina votului de miercuri din Cameră, când majoritatea dominată de alianţa PSD-PC a impus o a doua jefuire a proprietarilor caselor confiscate de regimul comunist şi i-a călcat în picioare pe liberali, cu respectul lor faţă de proprietate cu tot. Deasupra discursurilor politice înfierbântate se ridică, precum uleiul în apă, un adevăr simplu, şi anume că deposedarea forţată a unui proprietar de bunul său se cheamă furt. Iar casele care au făcut obiectul legii PSDiste au fost furate de mai multe ori de aceiaşi oameni: o dată cu prilejul naţionalizării comuniste din 1948, a doua oară cu prilejul adoptării Legii 112 şi a treia oară pe 8 octombrie, prin legea PSD-isto-PC-istă care interzice restituirea locuinţelor cumpărate prin Legea 112 şi a celor ocupate de chiriaşi.
În 1948, casele naţionalizate au fost preluate direct nu de popor, ci de favoriţii regimului comunist. „Tovarăşii“ sunt cei care le-au şi cumpă rat după 1990, împreună cu reprezentanţii „eşalonului 2“ din PCR, care au primit repartiţii în aceste case în 1990. E greu să vorbeşti de „cumpărători de bună-credinţă“ când toţi ştiau că locuiesc în case confiscate pe criterii politice. Celebra sentinţă iliesciană că „proprietatea privată este un moft“ s-a aplicat întotdeauna doar proprietarilor de drept care şi-au revendicat casele, nu şi celor care le-au ocupat abuziv în cadrul marelui jaf de după decembrie 1989. În numele acestui jaf varsă astăzi Dan Voiculescu lacrimi de crocodil şi speculează neliniştea chiriaş ilor care au profitat, de altfel, timp de 18 ani de persecutarea proprietarilor. Preşedintele PSD, Mircea Geoană, „vândut“ poporului ca pro-occidental, se dovedeşte o cioară vopsită, care apără aceleaşi principii ca Ion Iliescu şi Dan Voiculescu.
Putem conchide aşadar că, la 60 de ani după naţionalizarea din 1948, proprietatea privată este călcată în picioare de succesorii PCR - adică de PSD şi satelitul său PC. Aşa putem înţelege şi de ce senatorul PC Sabin Cutaş declara duios, la „Ora de ştiri“, că Ceauşescu „a murit sărac“ şi „a vrut binele acestei ţări“. Or, alianţa PSD-PC, care promovează o restauraţie mascată, are, potrivit sondajelor reale, şanse să câştige alegerile pe seama guvernului PNL, pe care l-a transformat în cârpă de şters vase.
Este uşor de anticipat că, dacă ajunge la putere, alianţa PSD-PC va reinstitui privilegiile pentru jefuitorii tranziţiei şi controlul politic asupra justiţiei. DNA va deveni o amintire, iar Daniel Morar va fi exilat în Siberia. Avem toate şansele să ne compromitem şi mai rău în UE, să fim broasca râioasă a Europei, cu un guvern care va afişa - cum face astăzi parlamentul - dispreţul faţă de statul de drept şi faţă de proprietate.
Votul de miercuri ar trebui să fie un prilej de meditaţie pentru liberali: neputincioşi în faţa tăvălugului aliaţilor din „322“, PNL-iştii au votat alături de foştii aliaţi din D.A., demonstrând - probabil fără voie - că au în fond aceeaşi filosofie politică. Logic ar fi ca PNL să-şi revizuiască acum politica de alianţe şi să refuze o asociere împotriva firii. Dacă nu o va face, înseamnă că nu pune preţ pe principii şi se simte bine în tagma jefuitorilor.
Recomandările noastre
